Lucrări agricole în grădina de lângă casă în luna aprilie

 Primăvara își intră cu adevărat în drepturi începând cu luna aprilie deși, calendaristic, aceasta debutează în luna martie. Dacă din motive ce țin de obicei de variația vremii nu ați încheiat lucrările din grădină, iată ce se mai poate face și în luna aprilie.

ÎN GRĂDINA DE LEGUME

- Pentru început, verificați instrumentele de grădinărit. Dacă este cazul, ascuțiți-le sau schimbați-le;

- Primul secret al unei grădini roditoare este curățenia generală;

- Testați calitatea solului și dacă este cazul adăugați îngrășământ natural.

- Tundeți plantele mereu verzi: ienupăr, merișor, conifere etc.;

- Curățați ramurile moarte și bolnave rămase după recolarea din toamnă,

- Separați plantele perene;

- Puneți semințele de legume și flori de sezon, sau continuați să faceți acest lucru dacă ați început deja.

- În primele săptămâni ale lunii, este momentul ideal pentru morcovi, spanac, sfeclă sau varză. Pe final de aprilie, puteți semăna deja porumbul și fasolea;

- Îndepărtați buruienile și udați din belșug plantele transplantate fără a produce băltire în jurul lor,

- Reamenajați drumurile de acces printre straturi astfel încât să aveți acces lejer la fiecare parcelă ocupată cu plantele din grădină;

- Plantați salata de frunze,

- Semănați plantele aromatice: busuioc, mentă, cimbru, rozmarin, salvie, mărar etc.;

LUCRĂRI ÎN LIVADĂ

- La început de aprilie încă se mai pot continua tăierile de formare, rodire și regenerare la pomii fructiferi,

- Plantați arbuștii de tip baca (arbuști cu fructe mici);

- Aplicați paie între straturile de căpșuni pentru a evita murdărirea fructelor. De asemenea, acordați o atenție sporită irigatului;

- Dacă aveți cireși care nu se mai autopolenizează, luați măsuri pentru polenizare prin plantarea de soiuri diferite,

- Piersicii pot fi tunși chiar și în perioada în care înfloresc

- În primele două săptămâni din aprilie puteți planta pomi fructiferi și vița de vie. Pentru vița de vie alegeți un loc lângă gard sau lângă un zid orientat spre sud;

- Plantați tufele de mur și zmeur la un loc unde soarele luminează suficient pe timpul zilei,

- Palisați pomișorii tineri dacă au o creștere deformată, folosind tutori din lemn,

- Curățați solul din jurul pomilor prin îndepărtarea frunzișului căzut din toamnă și executarea de prașilă sau desfundat cu cazmaua, fără a afecta sistemul radicular acolo unde este cazul

ÎN GRĂDINA DE FLORI

- Îndepărtați materialele de protecție ale plantelor pe timp de iarnă, pentru a faciltia înmugurirea și a evita potențialele daune;

- Plantați, transplantați, pliviți și udați plăntuțele. Cele mai bune zile pentru plantare sunt cele noroase. Mocirliți rădăcinile în prealabil;

- În cazul florilor bulboase (narcise, brânduse etc.), nu îndepărtați frunzele. Acestea se vor vesteji de la sine;

- Plantați într-un sol argilos tuberculi de dalie, la distanță mare unul de celălalt;

- Tot în aprilie putem planta și tuberculii de gladiole;

- Dacă nu ați tăiat trandafirii la final de martie, faceți acum această operați și aplicați îngrășământ;

- În zilele frumoase, cu soare, scoateți jardinierele și ghivecele la aer , pe terase.

SPOR LA LUCRU !

Ce putem face în grădină în luna iulie

* Pentru gospodari și nu numai !
Luna iulie este cu adevărat cea care aduce gospodarilor rezultatele muncii lor, mai ales în ceea ce privește legumele și fructele timpurii. Dar munca nu se oprește aici. Este necesar să dăm atenție plantelor în continuare pentru menținerea acestora intr-o stare normală pentru a beneficia pe o perioadă cât mai lungă de fructe și legume proaspete și sănătoase. Așadar, trebuie să :
- plivim regulat, mai ales dacă plouă mult
- recoltăm gălbenele, muşeţel, cimbru, oregano şi alte mirodenii, pe care le putem usca pentru iarnă.
- culegem vişine, caise, piersici, zmeură, mure şi ultimele căpşuni, sau un nou val, dacă avem norocul de a deţine nişte remontanţi
- culegem fasolea păstăi şi o conservăm (la borcan sau congelator) şi putem aplica acelaşi tratament frunzelor de ţelină şi leuştean.
- culegem zuchini, care poate fi pus la congelator, tăiat cubuleţe sau ras.
- culegem mazărea, care poate fi congelată dacă nu o folosim proaspătă
- copilitul roşiilor, legatul şi palisatul lor, urmat de eventuale tratamente fitosanitare.
- plivitul lăstarilor de pe tulpină la viţa de vie, dirijatul lăstarilor printre sărme, la viţa de vie condusă în formă semiânaltă, pe spalier.
- semănat flori pentru la anul: panselute, margarete, nu-ma-uita
- se calcă ceapa şi se scoate usturoiul
- rărim morcovii şi pătrunjelul, dacă este cazul şi mai tăiem din frunze pentru a stimula creşterea rădăcinii.
- rupem frunzele la ţelină ca să facă căpăţână
- tot în această lună scoatem ceapa şi o lăsăm la uscat pentru câteva zile înainte de depozitare
- mai putem semăna sfecla rosie, fasole, mazăre, dacă considerăm că nu am recoltat destul din primul val, sau nu avem suficient spaţiu pentru a cultiva totul deodată
- parcelele eliberate (salata, ridichi, mazare, etc.) le pregătim pentru iarna: adunăm resturile vegetale, punem un strat de compost/mulci şi el va fi gata de semănat toamna târziu sau primăvara devreme
- Atentie! Rosiile care încep sa se măneze pot fi salvate prin ruperea regulata a frunzelor si îndepartarea fructelor stricate.
- se continua legarea lăstarilor;
- se continua tratamentele împotriva manei, a făinării, a putregaiului cenusiu, a moliilor si a celorlalți dăunatori;
- cârnitul la vița de vie la soiurile de masă cu coacere timpurie si extratimpurie;
- repetarea prașilelor de vară;
- copcitul al 2-lea la viile tinere;
- se continuă copcitul;
- se aplica a 2-a si a 3-a ingrășare extraradiculară (foliară);
- începe recoltatul strugurilor la soiurile de masă extratimpurii.
Spor la treabă și recoltă pe măsură !

Gradina de acasa

Cand e bine sa facem taierile la pomii fructiferi ?

(Răspuns la întrebările cititorilor mei)

Mă bucur să constat că puţinele informaţii pe care le găsiţi pe Blogul meu vă sunt de folos mai ales că am incercat să le expun pe înţelesul tuturor. In legătura cu ceea ce m-au întrebat " Norina " si " Gh. Milea ", le pot spune următoarele:

- Da, o livadă de 20 de ani nu este considerată chiar foarte bătrână şi sunt şanse de a o readuce la viaţă cu posibilitatea de a fi rentabilă câţiva ani buni dupa aceea. Depinde totuşi de starea în care se află pomii din livada respectivă. Dacă uscătura nu a afectat trunchiul, daca scoarţa acestora nu prezintă crăpături severe, aplicând tăieri de regenerare corecte veţi obţine rezultate satisfăcătoare. In ceea ce priveşte fructificarea periodică, condiţiile meteo tot mai schimbătoare din ultimii ani sunt o cauză principală care duc la păstrarea sau nu a fructelor. Incercaţi reîntinerirea livezii chiar din primavara aceasta. Succes !

- In cel de-al doilea caz, având o livadă tânără, si cu un număr nu foarte mare de pomi, nu văd de ce trebuie să vă grăbiti cu tăiatul. Este adevarat că această lucrare se poate face pe toată perioada de repaus vegetativ al pomilor ( de la căderea frunzelor toamna şi până la pornirea in vegetaţie primăvara ), in zilele cu temperaturi pozitive de peste 5 grade celsius. Dacă e mai bine toamna sau primăvara, părerile sunt împărţite. Pentru cei cu un număr mic de pomi eu recomand să facă tăierile primăvara când zilele sunt plăcute şi se poate lucra cu drag in grădină, când nu mai există pericolul că vor degera ramurile pomilor (mai ales la cei tineri), când se pot observa cu uşurinţă părţile uscate sau rupte de zăpadă, etc. Asadar, nu este nevoie de o data fixă ci de condiţii optime pe care eu cel putin le consider a fi primăvara. Rămâne ca fiecare să aleagă. Si încă o dată vă spun, nu vă descurajaţi ! Incercaţi singuri să vă îngrijiţi pomii din grădina voastră. Incet, încet veţi reuşi.
În imaginile de mai sus se poate vedea interventia prin tăiere la pomi de diferite vârste, lucrare executată primăvara pe la sfârşitul lunii martie.

Gradina de acasa

* MIC CALENDAR AL LUCRARILOR DE PRIMAVARA *
Cu toţii ştim că primăvara este anotimpul când începem să ne pregătim grădina de lângă casă în aşa fel încât să ne bucurăm atât de aspectul ei cât şi de foloasele pe care le vom obţine pe tot parcursul anului.
Şi nu se poate numi gospodar cel ce nu va avea în propria-i grădină câţiva pomi, un petec de teren cultivat cu legume şi câteva zeci de butuci de viţă de vie.
Fără a avea pretenţia că cele câteva sfaturi pe care le voi da în continuare sunt cele mai bune sau singurele de care să ţineţi seama, sper ca totuşi să vă fie de ajutor.
Pentru a nu fi acuzat de " furt " de idei de către diferiţi ANONIMI, menţionez că am folosit şi sfaturi postate pe internet de alte persoane dar trebuie să recunoaştem că numai aşa învăţăm unul de la altul. Şi apoi, oricum am formula noi frazele, lucrările ce trebuiesc efectuate în anumite perioade ale anului, sunt în general aceleaşi.
-----------------------
 * LUNA MARTIE *
POMICULTURĂ
Calendarul pomicol al lunii martie
În cursul lunii martie, executarea lucrărilor din livadă este strâns legată de condiţiile de climă, astfel încât o
parte din acestea se pot începe încă din a doua jumătate a lunii februarie, extinzându-se şi în luna aprilie.
Lucrările principale din luna martie, sunt urmatoarele :
- Pomii fructiferi pe care îi aveţi deja plantaţi, se pot stropi cu solutie sulfo-calcica, impotriva fainarii; peste 2 saptamani se mai face o stropire impotriva moniliei, cu o solutie pe baza de cupru (piatra vînătă). Un atac puternic de făinare în anul precedent, în special la soiul de măr Ionathan, necesită executarea unui tratament cu zeamă sulfocalcică de 28˚Be, în concentraţie de 10%, cu puţin înainte de dezmugurit.
- De asemenea, în cazul livezilor de păr atacate de rapăn anul trecut, ca şi în plantaţiile de cireş, vişin, prun, cais şi mai ales piersic, se impune aplicarea unui tratament cu zeamă bordeleză în concentraţie de 3% înainte de dezmugurit, pentru combaterea rezervelor biologice de monilioze, ciuruirea frunzelor, deformarea frunzelor.
- Pentru combaterea gărgăriţei florilor de măr, se efectuează, spre sfârşitul lunii, un tratament cu produsul Carbetox 37 în concentratie de 0,4%. Lucrarea se execută pe timp frumos, fără vânt, cu temperaturi de peste 5°C.
- Tot in aceasta lună putem pregati terenul pentru plantarea de noi pomi fructiferi: se sapă si se gunoieste pentru a fi reavan, apoi, spre sfârşitul lunii, se pot planta atât pomii cît şi arbuştii fructiferi.
- Se administrează ingrasaminte organice descompuse (gunoi de grajd),care au un efect favorabil atât asupra pomilor fructiferi, cât si asupra insusirilor fizice ale solului.
- Se practica supraaltoirea pomilor (unde e cazul) dupa metoda prin despicătură, copulaţie sau triangulaţie
- Lucrările solului se fac imediat după topirea zapezii, când solul s-a zvântat. Este necesară o afânare superficiala in vederea mentinerii unei cantităti mai mari din apa acumulată in perioada de toamna-iarna.

- Lucrările de tăiat se pot face la toate speciile cu exceptia piersicului si caisului la care lucrarea se aplică la sfârşitul perioadei, după trecerea pericolului revenirii gerului si a brumei târzii.
- Una dintre cele mai importante lucrări ale lunii martie este plantarea pomilor şi arbuştilor fructiferi.
Această lucrare se poate efectua în zilele cu temperaturi pozitive, considerând că au fost executate lucrările pregătitoare acestei acţiuni şi anume, defrişatul şi curăţarea terenului de resturi vegetale, fertilizarea, desfundatul, făcutul gropilor şi a fost asigurat materialul săditor necesar. Lucrarea este bine să se execute imediat ce se poate intra în teren, pentru a beneficia de umiditatea din sol.
- Se transportă şi se amenajează grămezile cu material fumigen în livezile pe rod pentru preîntâmpinarea pagubelor produse de revenirea brumelor în perioada înfloritului. Se pot folosi paie, coceni de porumb si alte resturi vegetale puţin umezite pentru a produce fum în timpul arderii.
- La pomii tineri unde au fost luate măsuri de protejare a tulpinilor contra rozătoarelor, aceştia se dezvelesc spre sfârşitul lunii înainte de pornirea în vegetaţie (dezmugurit), iar uneori se recomandă văruirea acestora pentru evitarea insolaţiilor.

- Lucrările de tăiere a pomilor pe rod din toate speciile, cu excepţia piersicului şi a caisului (pentru care lucrarea se aplică la sfârşitul perioadei), se fac abia după trecerea pericolului revenirii gerurilor şi a brumei târzii. Se execută, de asemenea, şi tăierile de proiectare şi de formare a coroanelor la pomii tineri, respectiv cele de corecţie şi de reîntinerire la pomii mai bătrâni.
- Nu folosiţi pentru tăieri toporul sau alte unelte de acest fel ci doar foarfeca şi fierăstrăul.
- Dacă în grădină aveţi pomi altoiţi şi în jurul lor au crescut drajoni (lăstari) este obligatoriu ca aceştia să fie îndepărtaţi.
- Drajonii pomilor fructiferi nealtoiti pot fi folosiţi ca puieţi pentru plantare. Chiar dacă aceste specii şi soiuri de pomi nu sunt de calitatea celor altoiţi, în grădinile multor familii se găsesc din abundenţă pentru că au o rezistenţă mult mai mare atât la gerurile de peste iarnă cât şi la atacul de boli şi dăunători.
--------------------
VITICULTURĂ
În plantaţiile de viţă de vie se pot face următoarele lucrări :
- dezgropatul si dezmuşuroitul viţei de vie altoite, atunci când temperaturile devin pozitive şi sunteţi siguri că nu mai apar zile geroase.
- se aleg butaşii pentru plantarea directă în grădină. În funcţie de distanţa dintre noduri, aceştia pot avea un număr de 4-6 ochi.
- se face taierea radacinilor pornite din altoi (copcitul), dacă aveţi viţe altoite ,
- se verifica şpalierul sau aracii, care susţin coardele de viţă;

- se controleaza starea de viabilitate a mugurilor la cultura vitei de vie in forma joasa şi înaltă;
- se incepe dirijarea si legatul coardelor tăiate;
- se face completarea golurilor din plantaţiile de viţă de vie;
- se asigură mraniţa necesară pentru plantatul viţelor de vie;
- se aplica ingrasamintele organice si chimice de bază;

- se execută sapa mare.
-----------------------
LEGUMICULTURĂ
- replicatul rasadurilor in cuburi sau ghivece nutritive destinate culturilor timpurii de camp (tomate, ardei, vinete)
- insamantarea in rasadnite sau solarii incalzite biologic a legumelor destinate culturilor de vara (varza, tomate)
- plantarea in prima jumatate a lunii in solarii sau tunele a verzei timpurii, conopidei timpurii si gulioarelor
- plantatul si semanatul din timp a mazarei, verzei si conopidei timpurii, a cepei din arpagic si samanta, a usturoiului de primavara, a morcovului, patrunjelului, spanacului, ridichii de luna, etc.
- in a doua jumatate a lunii se planteaza in rasadnite castravetii, ardeii
- se pregatesc solariile pentru tomate, ardei, vinete
- se continua protejarea verdeturilor cu polietilena si recoltarea verdeturilor produse in sistem fortat
- fertilizarea suplimentara cu azot
- in legumicultura se continua dezinfectarea rasadnitelor, solariilor, cu formalina sau sulfat de cupru;
- începe perioada de semănare şi sădire (morcovi, pătrunjel, salată, ridichi, arpagic, mazare)
acum trebuie fertilizate plantele, cu îngrășământ sau compost

*****************
* LUNA APRILIE *
POMICULTURĂ
Lucrări specifice lunii aprilie
- Se pot continua lucrarile începute în martie şi neterminate. În fiecare an toate acestea depind de starea şi evoluţia vremii.
- La pomii cu tulpinile roase în totalitate sub forma de cerc de către rozătoare, se mai pot face altoiri în punte sau se vor înlocui; la cei cu rosături mai mici, rănile se badijonează cu mastic; Cel mai indicat este să îi înlocuiţi !
- trebuie săpat pământul din jurul pomilor și arbuștilor fructiferi, se poate adăuga bălegar sau compost ce poate fi încorporat în sol odată cu această lucrare.
--------------------------
VITICULTURĂ
- se planteaza vita de vie altoita si nealtoita in locul definitiv;
- se termina taiatul si copcitul vitei, dupa care se executa aratul sau sapa mare;
- se face controlul saptamanal al musuroaielor de la vita de vie plantata in primavara si se intretin pana la aparitia tuturor lastarilor.
--------------------------
LEGUMICULTURA
Pana la mijlocul lunii aprilie se mai pot planta in gradina:
- radacinoasele (morcovi, patrunjel, pastarnac) in randuri, distanta de 25 cm; salata, spanacul;
- se seamana soiuri de mazare tarzie, sfecla rosie si samanta de ceapa;
- de la mijlocul lunii incepe:
- plantatul varzoaselor, guliei si conopidei;
- semanatul cartofilor preincoltiti la distanta de 70 cm intre randuri, iar pe rand, intre cuiburi, 30-40 cm, la
adancimea de 10 cm;
- semanatul fasolei, castravetelui, pepenelui si dovlecelului;
- se mai poate semana inca sfecla rosie la 30 cm intre randuri;
- plantarea telinei la distanta de 40 cm intre randuri si pe rand;
- la sfarsitul lunii se poate planta rasadul de rosii timpurii si ardei;
- Atentie la semanat! Combinatii bune: morcovi-mazare, semanate alternativ; ceapa-morcov, semanate
alternativ; ceapa-sfecla rosie-gulie; cartof timpuriu-mazare; cartof-fasole sau ridiche de luna cu fasolea.
Combinatii rele: ceapa-usturoi; morcov-patrunjel; mazare-fasole; castravete-cartof;
- In livada se uda bine pomii fructiferi plantati in primavara si se incepe pregatirea pentru stropitul lor.

************************
* LUNA MAI *
POMICULTURĂ
- Se efectuează tratamentele fitosanitare la pomii fructiferi, înaintea înfloritului, sau după înflorit, cum este posibil, după starea vremii.
- Pentru a folosi substanţele potrivite, informaţi-vă la magazinele care vând astfel de produse sau căutaţi pe internet. Cu siguranţă veţi găsi ceea ce trebuie.
- Celor care doresc să obţină fructe şi legume ecologie, nu le recomand să facă tratamente cu substanţe chimice. Este mai dificil dar nu imposibil !
---------------------------
VITICULTURĂ
- se continua controlul musuroaielor si spargerea crustei in plantatiile nou infiintate;
- se face plivitul lastarilor de vita de vie fara rod, pentru echilibrarea butucilor;
- se executa primele tratamente impotriva manei, fainarii, precum si pentru moliile de struguri. In anii cu precipitatii normale si infectii numeroase de mana, tratamentele de prevenire se executa saptamanal (cand se termina un tratament, incepe celalalt);
- se sapa pamantul si se administreaza ingrasamintele chimice azotoase inainte de inflorire;
- se face prima legare a vitei de vie, daca lastarii au atins lungimea de circa 40 de cm;
- se aplica ciupitul lastarilor in preajma infloritului.
-------------------------
 LEGUMICULTURĂ
- incepe plantarea rasadurilor de legume. Vom planta rasadurile de ardei, rosii, castraveti, varza, gulie, conopida, broccoli, telina, ceapa (din seminte), praz, vinete;
- inainte de plantarea rasadurilor este necesar sa faceti o erbicidare a solului cu urmatoarele substante: Dithane 0,5%, Captan 5%, Merpan 0,5%. De asemenea, uneltele trebuie dezinfectate cu solutie de Carbetox 0,4% sau sulfat de cupru 2-3%.
- plantarea rasadurilor de varza timpurie, conopida, broccoli si castraveti se face numai pe pamant umed, la o temperatura de 7-10 grade Celsius. daca nu a plouat, udati terenul, operatiune care se repeta si dupa plantare;
- rasadurile vor avea roade dupa 50-60 de zile, timp in care trebuie sa prasiti de 2 ori si sa udati din 10 in 10 zile. Controlati mereu rasadurile pe masura ce cresc si nu ezitati sa folositi insecticide daca vor apărea paraziti: purici, fluturi, muşte.
- spre sfârșitul lunii se pot muta răsadurile în grădină
-  se răresc morcovii
În luna iunie voi reveni cu sfaturi legate de lucrările ce trebuiesc efectuate pe timpul verii în grădina de acasă.

Toamna in gradina de acasa

 O bine cunoscută vorbă românească spune că  ,, Toamna se numără bobocii " . Raportându-ne la ceea ce avem fiecare pe lângă casă putem spune că şi noi abia toamna ,, numărăm " roadele muncii de peste an. Aşadar, cea mai importantă şi mai plăcută lucrare din perioada de toamnă este recoltatul, indiferent că acesta înseamnă struguri , fructe, legume sau porumb. Şi chiar dacă se întâmplă ca uneori recolta să nu ne mulţumească, nu trbuie să ne răzbunăm pe plantele din grădina noastră şi să le abandonăm. Din contră, este obligatoriu să intervenim şi să le îngrijim mai departe pentru ca anul următor să putem spune că avem o recoltă bogată . 
Presupunând că am cules strugurii şi fructele din grădina noastră, iată cam ce ar trebui făcut în continuare.
1) LUCRĂRI  DE  TOAMNĂ  LA VIŢA  DE  VIE
- în curtea şi grădina de acasă de obicei nu există un număr foarte mare de pomi şi butuci de viţăde vie aşa că se poate aştepta până la căderea frunzelor şi apoi să se treacă la a efectua lucrările specifice toamnei.
- de la viţele susţinute pe araci , aceştia se scot şi se depozitează undeva aproape de plantaţia de vie pentru ca până în primăvară să poată fi reascuţiţi şi refolosiţi.
- este bine ca să lăsăm coardele de viţă să cadă liber pe sol pentru că aşa vor fi protejate de îngheţul de peste iarnă , iar dacă viţele de vie sunt altoite,  trebuiesc neapărat îngropate sau măcar muşuroite. În cazul în care aveţi o boltă cu viţă de vie altoită este bine să protejaţi măcar coardele pornite de la baza butucului pentru a dispune primăvara de o rezervă de ochi (muguri) viabili în eventualitatea unui îngheţ puternic de peste iarnă.
- Taierea viilor se poate efectua toamna, iarna sau primavara. In zonele in care iernile sunt aspre taierea se executa toamna si primavara, iar in cele cu ierni blande din zonele de cultura neprotejate, in tot cursul perioadei de repaus.
- Taierile de toamna se executa imediat dupa cules si pana toamna tarziu. Ele pot fi provizorii (taieri de usurare), in plantatiile din zona protejata peste iarna sau definitive, in zona de cultura neprotejata, unde iernile sunt blande si nu exista pericolul pierderilor de ochi din cauza inghetului. Tot provizorii sunt si taierile care se aplica in zona de trecere de la cultura protejata la cea neprotejata, unde se practica cultura pe tulpini cu cepi de siguranta. Perioada cea mai indicata pentru taierile de toamna, intelese ca „taieri de usurare”, este la circa doua saptamani dupa caderea frunzelor, cand migrarea din frunze a tuturor substantelor de rezerva, si in parte din coardele anuale, multianuale si chiar din radacini s-a realizat inainte de obliterarea tuburilor ciuruite.
- Muşuroirea constă în formarea cu sapa a unui muşuroi împrejurul viţelor, care să protejeze baza coardelor sau a cordiţelor de gerurile din timpul iernii. Muşuroirea este necesară în plantaţiile tinere, deoarece, din cauza creşterilor prelungite, viţele au lemnul insuficient maturat, existând pericolul îngheţării acestora în timpul iernii.
- săpaţi cu cazmaua solul din parcela voastră plantată cu viţă şi încorporaţi an de an gunoi de grajd (bălegar) pentru a asigura substanţele necesare creşterii în bune condiţii a butucilor
- Aplicarea îndelungată a unor doze exagerate de îngrăşăminte sau a unor combinaţii neechilibrate de îngrăşăminte chimice cu azot, fosfor şi potasiu, duce, de cele mai multe ori, la apariţia unor carenţe de nutriţie sau a unor dezechilibre fiziologice la viţa de vie.
- puteţi pune la înrădăcinat butaşi de vie pe care să îi plantaţi anul următor ( asta în cazul în care nu folosiţi pentru plantare viţe altoite).
- Vita de vie se poate planta toamna, primavara si in cazuri speciale vara. Plantarile de toamna sunt cele mai recomandate, intrucat pana primavara ranile provocate vitelor prin fasonare se cicatrizeaza, iar pornirea in vegetatie are loc mai devreme.
 Vă recomand să reţineţi un  CALENDAR  al lucrărilor ce trebuiesc făcute pe parcursul unui an întreg în plantaţiile voastre viticole.


2) LUCRĂRI  DE  TOAMNĂ  LA  POMII  FRUCTIFERI
- Pomii au şi ei nevoie de câteva îngrijiri speciale în vederea pregătirii lor pentru sezonul rece, lucrări care încep a fi efectuate imediat după recoltare şi apoi după căderea frunzelor
- Una dintre lucrările de ingrijire a pomilor fructiferi ţin in primul rând de protejarea tulpinilor acestora împotriva atacului rozătoarelor. Iarna iepurii şi şoarecii de câmp rod coaja pomilor, in special a celor tineri. Pomii se vor usca in cele din urma, deoarece vasele prin care circulă seva sunt secţionate.
 Pentru a preveni acest lucru, tulpinile pot fi învelite cu trestie, carton bituminos, mănunchiuri de paie, uneori coceni de porumb, până la o înălţime de 1m de la sol. Aceste materiale vor fi apoi învelite cu folie de plastic.
O altă metodă este vopsirea tulpinii cu un amestec de bălegar şi lapte de var, mirosul îndepărtând dăunatorii. Protejarea este obligatorie pentru pomii tineri a căror coajă este crudă.
- strângerea şi îndepărtarea din plantaţie a frunzelor şi fructelor căzute şi uscate. Este recomandată arderea frunzelor pentru a scăpa de răspândirea diferitelor boli care poate au atacat pomii în timpul verii
- administrarea de ingrăşăminte organice în jurul pomilor şi incorporarea lor în sol prin desfundatul cu cazmaua (adancimea 10-15 cm), fără a se marunţi brazda de pământ, aceasta fiind lăsată aşa să îngheţe  iarna favorizând distrugerea unor insecte si refacerea structurii solului. 
- dupa căderea frunzelor pomii se vor degaja de eventualele ramuri rupte şi se vor badijona (unge) rănile cu uleiuri minerale sau balegă;
- dacă nu aveţi prea mulţi pomi pe lângă casă, eu unul nu vă recomand să efectuaţi tăierile de formare sau de rodire în timpul toamnei, ci lăsaţi pentru primăvară efectuarea acestei operaţii. Este bine totuşi să îndepărtaţi doar crengile rupte sau uscate mai ales că le puteţi folosi ca lemne de foc pentru iarnă.
- toamna se pot planta şi noi pomi în grădina voastră. De asemenea , dacă numărul pomilor pe care vreţi să-i plantaţi nu este mare, parcă tot mai bine este să lăsaţi această lucrare pentru primăvara devreme , înainte de pornirea în vegetaţie a puieţilor.

Alte sfaturi pentru cultivarea lamaiului

Trebuie să recunosc că nu am reuşit nici pe departe ca în prezentarea anterioară să dau un răspuns  tuturor întrebărilor pe care şi le pun cei care sunt interesaţi de cultivarea lămâiului în casă. Răsfoind paginile de pe internet care tratează acest subiect, am găsit mult mai multe informaţii şi sfaturi pe care vi le recomand, invitându-vă să  deschideţi aici  şi să citiţi cu atenţie. 

  Chiar dacă în imagini apar pomişori plantaţi în ghivece din material plastic ( şi după cum se observă le merge destul de bine ), e bine totuşi să folosiţi ghivece din lut sau, în cazul lămâilor mai viguroşi , ghivece din lemn.

  

      Spor la treabă ! 

Cate ceva despre cultivarea lamaiului

LĂMÂIUL

Descriere:

Ca origine, se pare ca lamaiul este adus din India. Ca majoritatea citricelor, ramurile lamaiului au tepi; frunzele sunt eliptice, ascutite, de culoare verde-inchisa pe partea superioara si mai deschise pe partea inferioara. Florile sunt albe, cu tente purpurii. Fructul lamaiului are coaja galbena, iar cantiatea de seminte depinde de varietate (unele, cum sunt lamaile Armstrong, nu au seminte deloc).

Cultivare si ingrijire:

Lamaii sunt o specie de citrice care sunt sensibile la frig. Varietatile de lamai s-au adaptat bine la orice tip de pamant, atata timp cat acesta are un bun drenaj. Cultivarea in pamant greu, lutos este problematica. Din cauza sensibilitatii la frig, lamaii trebuie amplasati in casa intr-o zona orientata spre sud sau sud-est.

Lamaiul se adapteaza si la niveluri relativ scazute de lumina, dar daca vreti ca arbustul sa infloreasca si sa faca fructe, atunci asigurati-i cat mai multa lumina. Daca nu puteti plasa arbustul intr-un loc in care sa beneficieze de lumina naturala, folositi o sursa de lumina artificiala. Legat de umiditate, mai ales iarna trebuie sa luati masuri speciale: o tava cu apa asezata in vecinatatea ghiveciului este o idee foarte buna. Stropirea frunzelor nu este foarte efectiva in ceea ce priveste ridicarea gradului de umiditate, dar poate ajuta la indepartarea prafului de pe frunze.

Pamantul. 

Lamaii sunt in general cultivati in climate calde si uscate, iar pamantul in acele zone este arid, nisipos si fin, dar fertil. Ca planta de interior, lamaiul are nevoie de un compost asemanator, dar mult mai fertil. Turba simpla nu este neaparat potrivita pentru ca mentine umezeala si se aduna in jurul radacinilor, asa ca trebuie sa o amestecati cu o parte egala de nisip care sa ajute la drenaj. Nu uitati ca radacinile trebuie sa respire, asa ca e bine sa utilizati si pietricele.

Ghiveciul.

 Dupa cum am mentionat, radacinile lamaiului trebuie sa respire, asa ca ghivecele de plastic sunt contraindicate. Cele mai bune containere sunt, de departe, ghivecele de teracota. Alegeti unul care sa nu fie decorat cu modele pictate, pentru ca acestea inpiedica circulatia aerului. Ghiveciul nu trebuie sa fie foarte mare, pentru ca lamaiului ii place sa stea mai inghesuit; daca ghiveciul este prea mare, pamantul nefolosit de radacini va retine apa si va danuna copacului.

Inainte de a planta lamaiul trebuie sa spalati bine ghiveciul pentru a inlatura pamantul vechi, uscat si evenetualele particule. Un alt pas important este sa scufundati ghiveciul inainte de a-l folosi, timp de 10 minute, in apa curata. Daca nu faceti acest lucru, atunci cand veti uda lamaiul (la fel se intampla cu orice planta) pamantul se va indeparta de peretii ghiveciului pentru ca teracota va absorbi toata apa; data ormatoare cand veti uda, apa se va scurge in zona libera dintre pamant si peretele ghiveciului, fara sa ajunga la radacinile plantei.

Udarea. 

Lamaiul iubeste apa, dar prefera sa fie udat din abundenta la timpul potrivit si apoi lasat pana se usuca putin pamantul. Udati bine arbustul, lasati sa absoarba apa, apoi repetati actiunea 10 minute mai tarziu, astfel ca pamantul sa fie bine imbibat cu apa. Dupa aceasta, nu mai udati pana cand pamantul nu e uscat la suprafata. Nu uitati ca apa de udat trebuie sa fie la temperatura camerei.

Tratarea cu fertilizator.

 Lamaii trebuie tratati cu o substanta fertilizatoare care se amesteca in apa, si care trebuie folosita in perioada de crestere, o data la trei udari. Este recomandat sa aplicati si o substanta care incurajeaza dezvoltarea foliajului, de trei ori pe toata perioada de crestere. In fiecare primavara lamaiul trebuie sa primeasca un "tonic" compus din saruri si minerale esentiale, care pot fi gasite la magazinele de specialitate. Citricele sufera din cand in cand de deficienta de magneziu, care duce la ingalbenirea frunzelor, mai ales a nervurilor.

Daunatorii lămâiului

Se pare ca sunt putini daunatori care ataca lămâiul in conditiile din interior; combaterea lor fiind direct legata de sanatatea plantei.

- Acarienii (micii paienjeni rosii) sunt cei mai enervanti daunatori; le plac plantele uscate si netratate cu substante fertilizatoare, asa ca daca arbustul  e bine udat si "hranit", nu va avea nicio problema.

- puricii de plante.

- afidele, care se aduna in jurul mladitelor si a frunzelor noi.

- rugina frunzelor.

* Pentru păstrarea curată a frunzelor de lămâi se poate efectua din când în când spălarea acestora cu o cârpă înmuiată în bere. Este destul de anevoioasă lucrarea dar pentru plantele nu prea mari se poate face cu plăcere.

Temperatura potrivita.

 Lamaii nu tolereaza inghetul, cand isi pierd toate frunzele - in conditii normale acestea nu cad pentru cativa ani. La temperaturi mai mici de 13 grade C lamaiul intra in repaus. Sunt putine sanse ca un arbust care a inghetat putin sa aiba mult de suferit - ii vor creste iar frunze, desi vor trece chiar si 12 luni pana sa isi reia cursul normal de dezvoltare. Arbustii care au fost atinsi serios de inghet si care nu arata nici un semn de vegetatie timp de 8 saptamani sunt cu siguranta deja morti. Temperatura optima pentru lamai pe perioada de iarna este de 13-18 grade C, dar in timpul verii acestea pot urca si pana la 35 grade C.

Inflorirea. 

Lamaii infloresc de obicei primavara, prin ramurile tinere sau cele mai batrane. Odata ce au aparut fructele mici, sa nu fiti dejamagiti cand veti vedea ca 95% din ele vor cadea fara motiv - este un lucru normal. Un lamai mic, de 90 cm inaltime, poate duce pana la sfarsit numai 3-4 fructe din sezonul trecut si din anul in curs. Unii copaci au in acelasi timp fructe coapte, fructe pe jumatate crescute si/sau noi si flori, pentru ca o lamaie se coace intr-o perioada de 8-18 luni, adica pe mai mult de un sezon.

Daca lamaiul este mare va trebui probabil sa legati ramurile pe un suport, pentru ca sa nu se rupa.

Taierea lamaiului consta numai in scurtarea ramurilor foarte lungi, dezordonate, sau a ramurilor tinere, incurcate. In rest nu necesita taieri speciale de incurajare a infloririi, pentru ca acestea apar in mod normal, la capatul ramurilor. Taiati in asa fel incat ramurile sa fie destul de scurte si puternice pentru a putea tine fructele. De asemene, centrul copacului trebuie sa fie mai putin dens, ca sa patrunda lumina.

Inmultirea:
1 - Prin seminte

Multi oameni se intreaba daca pot cultiva lamaiul folosind metoda de inmultire prin seminte iar raspunsul este ca da, se poate. La lamai, daca semintele sunt proaspete, vor germina mai repede. Dar probabil ca nu veti vrea sa faceti asta dintr-un anumit numar de motive. In primul rand, lamaii cultivati din seminte se maturizeaza greu - cateodata trec 7 sau mai multi ani pana infloresc si fac fructe. In al 2-lea rand, lamaii obtinuti din seminte au multi spini, care pot ajunge si pana la 5 sau mai multi cm lungime. Si in ultimul rand, au ramurile incalcite, si cresc mai inalti decat e nevoie pentru un arbust de interior.

 Daca totusi folositi aceasta metoda procedati in felul urmator : scoateti samanta din fruct, spalati-o bine si plantati-o cat mai curand posibil intr-un ghiveci cu pamant, la 0,5-1 cm. Cu lumina, pamant cald si umezeala, samanta va incolti in sapte zile de la plantare. Pe masura ce creste, aveti grija sa inlaturati ramurile adiacente tulpinii, care cresc sub 20 cm de la nivelul solului. 

2 - Prin altoire

Aceasta este poate cea mai potrivita metoda de inmultire a lamaiului dar trebuie facuta de persoane care se pricep pentru a nu fi dezamagiti de un rezultat nefavorabil.

3 - Prin Butaşi.

Da, lămâiul se poate înmulţi şi prin butaşi şi este o metodă mult mai uşor de realizat de către oricine. Această operaţie se face de obicei primăvara şi constă în alegerea unui lăstar lemnificat lung de 12 - 20 cm recoltat dintr-un lămâi care fructifică deja. Butaşul se pregăteşte prin tăierea la bază sub un mugure şi prin îndepărtarea a 3 - 4 frunze astfel încât prţiunea ce va fi introdusă în pământ să poată emite rădăcini. Pentru plantare se poate folosi până la prinder un ghiveci mic obişnuit ( de preferat din lut ) în care vom pune pământ amestecat cu nisip. Nu trebuie să vă speriaţi dacă după ceva timp frunzele de pe butaş vor cădea. Important este ca butaşul să rămână verde pentru că apoi vor creşte alte frunze. Trebuie avută răbdare pentru că acest fenomen durează chiar şi câteva săptămâni.

     Ca de obicei, pentru mai multe informatii legate de cultivarea lamaiului va recomand sa cititi si sfaturile specialistilor deschizand paginile de  aici  sau de  aici . 

Gradina de acasa - Taierea pomilor fructiferi

Taierea pomilor fructiferi - Notiuni elementare

Tăierile sunt operaţii tehnice de dirijare şi tăiere a ramurilor prin care se schimba poziţia initiala a ramurilor în coroană şi a mugurilor pe ramură. Prin executarea lor regulata si corecta se urmareste obtinerea unui schelet puternic si echilibrat, suficient ca să susţină producţia, dar să asigure şi condiţiile de lumină şi aeraţie necesare pomilor, să se garnisească (incarce) la maxim posibil întregul schelet cu ramuri roditoare si să se asigure o longevitate economică cât mai mare pomului întreg, reîntinerindu-l atunci cand acesta tinde sa rodeasca mai putin.
Tăierile sunt de mai multe feluri, dar cele mai importante se pot clasifica astfel:
1. Tăierile de formare

Se aplică pomilor în perioada de tinereţe, chiar de la plantare si până la intrarea pe rod urmarindu-se încadrarea acestora într-o anumită formă de coroană, la alegerea fiecaruia. Trebuie reţinut ca la coroanele cu schelet şi mai ales fără sistem de susţinere, aceste tăieri trebuie aplicate riguros, renunţând la puţinele fructe – tentante de altfel – ce apar în primii ani, deoarece în caz contrar la prima producţie serioasă pomii se vor dezbina. Acest tip de tăiere de obicei vizează tăierea în ramuri de vârstă de 1-2 ani. Astfel de taieri se vor face in primii 3-4 ani de la plantare pana cand coroana pomului va lua forma dorita. Iata cateva date despre ceea ce trebuie stiut de cei care doresc sa-si formeze pomii din curtea proprie dupa placul lor.

- trebuie să reţineţi că întotdeauna mugurii din vârful fiecărei ramuri cresc mult mai repede decât cei plasaţi mai către bază, aşa că, cu cât scurtăm mai mult aceste ramuri cu atât păstrăm pomul la o înălţime convenabilă

- inca de la plantarea puietilor trebuie sa stii sigur cum vrei sa arate pomul tau la maturitate ( ma refer la coroana) pentru a executa prima taiere
- daca puietul de pom nu are nicio ramificatie şi se prezintă ca o vergea, după plantare se va tăia la înălţimea la care dorim să avem viitorul trunchi al pomului (50 - 80 cm ), iar dacă pomişorul are ramificaţii se pot alege viitoarele şarpante (ramurile principale de schelet) chiar din primul an.

- in mare, coroana unui pom poate fi globuloasa, cand ramurile de schelet sunt repartizate uniform de o parte si alta a trunchiului, sau aplatizată, când ramurile de schelet sunt dispuse pe directia randului de pomi sau paralele cu gardul sau clădirea lângă care se planteaza de obicei pomii din curte.

- de asemenea, in functie de preferinta fiecaruia, tinând adesea cont si de soiul pomului, acesta poate fi cu ax ( prin continuarea trunchiului pana la varf), sau fără ax ( cand trunchiul ramane de 50-120 cm si de aici pornesc ramurile de schelet )

- cele mai des întâlnite forme de coroană sunt cele fără ax, mai precis formele de vas (clasic, ameliorat şi întârziat).

Aceste coroane se realizează foarte uşor, au avantajul că menţin pomul la o înălţime nu prea mare, permit patrunderea luminii în interiorul coroanei pe tot parcursul zilei, se poate obţine o aerisire optimă prin reglarea ramurilor şi deci vom avea fructe de calitate superioară

- este indicat ca la coroana în formă de vas să lăsaţi pe pom doar 3 ramuri principale (şarpante de gradul I ), apoi pe acestea se vor alege viitoarele ramuri secundare (subşarpante de gradele II, III, etc.) care vor fi păstrate în pom mai mulţi ani şi pe care vor creşte ramurile de rod, ramuri ce vor fi înlocuite ori de câte ori va fi nevoie.
2. Tăierile de rărire şi fructificare

Se aplică pomilor pe rod şi urmăresc în principal echilibrarea proceselor de creştere şi rodire pe tot parcursul vieţii pomului, pentru a obţine producţii mari şi constante an de an. Acest tip de tăiere de obicei vizează tăierea în ramuri cu vârstă cuprinsă între 2-3 ani şi implică şi dirijări pentru corecţii de unghiuri de incidenţă şi de ramificare.Taierile de rărire şi fructificare urmăresc reglarea echilibrului dintre creştere şi rodire prin normarea încărcăturii de rod, plasarea acesteia la lumină şi forţarea creşterii, apoi asigurarea rodirii constante an de an prin reînnoirea semischeletului şi a formaţiunilor de rod, menţinând forma de coroană. Tăierea de rărire şi fructificare se execută diferenţiat în funcţie de vârsta pomului, prezenţa sau absenţa rodului sau a creşterilor, particularităţi de creştere şi rodire pe care le prezintă combinaţia soi – portaltoi. Astfel pomii tineri se taie cât mai puţin posibil recurgându-se mai mult la operaţii de dirijare a ramurilor pentru a ajunge într-un timp scurt la volumul maxim de creşteri vegetative pe care îl cere forma de coroană. Biologic, problema este întemeiată, întrucât prin tăieri energice , se epuizează pomul, se forţează noi valuri de creştere, care întârzie intrarea pe rod.

- aţi observat cu toţii că aproape în fiecare pom, an de an cresc acei lăstari lacomi sub forma unor nuiele lungi şi uneori foarte viguroşi. Ei bine, aceştia trebuiesc îndepărtaţi în primul rând şi veţi vedea că deja pomul începe să arate mai bine

- lăstarii lacomi pot fi folosiţi doar pentru a înlocui ramurile care s-au rupt în timpul anului sau sunt uscate. În felul acesta se va reface golul din fosta coroană a pomului. Aveţi grijă să scurtaţi acest lăstar cât mai mult pentru a-l forţa să lăstărească şi să refacă rapid ramura ruptă din anul anterior

- de obicei mugurii de rod se găsesc pe rămurelele tinere şi scurte aşa că acestea trebuiesc păstrate în pom cu prioritate. Mulţi necunoscători au tendinţa să îndepărteze tocmai aceste ramificaţii lăsând pomul mutilat, doar cu ramurile de schelet

- pentru a rări totuşi coroana, şi o parte din aceste rămurele trebuiesc îndepărtate şi acestea sunt cele plasate pe partea superioară (din interior) a fiecărei ramuri şi cele de pe partea posterioară. Cel mai indicat este să păstraţi ramurile crescute pe lateralul şarpantelor

- în vârful fiecărei ramuri trebuie să fie un lăstar orientat ca şi creştere în afara coroanei - niciodată spre interior, în felul acesta păstrând forma de vas a coroanei

- despre tăierea pomilor fructiferi sunt foarte multe lucruri de spus şi de cele mai multe ori cei care nu reuşesc să înţeleagă explicaţiile pur ştiinţifice ale acestei operaţii , de teama să nu greşească renunţă să mai intervină la pomii din propria lor grădină. Nu este bine deloc să vă descurajaţi. Încercaţi ca măcar în fiecare an să îndepărtaţi toate ramurile uscate din pom, anulaţi apoi ramurile crescute în interiorul coroanei, ramurile care se lovesc unele de altele, ramurile
suprapuse, scurtaţi vârful şarpantelor pentru a menţine înălţimea pomului cât mai joasă şi pentru a forţa lăstărirea şi către bază, altfel, cu trecerea anilor ramurile principale se vor degarnisi (goli) iar rodul se va deplasa tot mai sus spre vârful pomului, nu lăsaţi cioturi după tăiere, tăiaţi cât mai aproape de ramură pentru ca rana să se acopere cu coaja ce va creşte ulterior, nu folosiţi niciodată pentru tăiere toprul sau securea, folosiţi-vă şi imaginaţia în ceea ce priveşte forma coroanei pentru fiecare pom şi veţi vedea că încet-încet veţi reuşi să vă bucuraţi de propria voastră realizare.
3. Tăierile de regenerare

Se aplica pomilor aflaţi în perioada de declin (bătrâni) sau de diminuare a rodirii şi urmăresc, în general, prelungirea perioadei de rodire pentru încă câţiva ani. Acest tip de tăiere vizează tăierea în ramuri de o vârstă cuprinsă între 6 – 10 ani.
4. Tăierile de corecţie

Sunt specifice pomilor netăiaţi sau a celor tăiaţi necorespunzător. Acest tip de tăiere vizează tăierea în ramuri de o vârstă cuprinsă între 1 – 8 ani. Aşa că dacă la început aţi greşit să tăiaţi un pom pentru că încă nu aveţi experienţă, nu e nicio nenorocire. Pomul oricum va produce lăstari suficienţi pentru ca anul următor să corectaţi greşala, vorba aceea, omul din greşeli învaţă ! Vă urez succes în încercarea voastră de a vă îngriji singuri pomii de acasă ! Pentru mai multe informaţii puteţi deschide şi citi aici sau aici .

Gradina de acasa - Pomii fructiferi

Îngrijiţi-vă pomii fructiferi din grădină


Fiecare bun gospodar are in gradina lui de acasa sau in curte şi câţiva pomi fructiferi de ale căror roade să se bucure pe tot parcursul anului. Pentru aceasta trebuie ca să aleagă foarte bine atât speciile cât şi soiurile de pomi care să le satisfacă această dorinţă ţinând cont de faptul că sunt soiuri de pomi fructiferi ale căror fructe se coc de timpuriu, aşa zisele soiuri văratece, iar altele care se coc abia toamna târziu când cade bruma. Referindu-mă strict la felul cum trebuie îngrijiţi pomii de pe lânga casă, am să prezint câteva date de care este necesar a se ţine seama.

- înmulţirea pomilor se poate face pe mai multe căi: prin seminţe sau sâmburi, prin drajoni ( acei lăstari crescuţi sub coroana pomilor maturi), prin butaşi ( la arbuştii fructiferi ) şi prin altoire ( cea mai bună dar şi cea mai pretenţioasă metodă )

- plantarea pomilor nealtoiţi este cea mai simplă şi la îndemâna tuturor. Are avantajul că pomii rezultaţi au o mai mare rezistenţă la atacul de boli, dâunători şi temperaturi scăzute pe timp de iarnă. Dezavantajul principal este acela că fructele sunt mai mici şi mai puţin gustoase. Sunt recomandate pentru consumul în stare proaspătă fiind benefice pentru sănătate mai ales dacă nu se folosesc substanţe chimice în tratarea pomilor şi este cunoscut faptul că aceste fructe sunt folosite de către gospodari în special pentru obţinerea alcoolului sau a gemurilor.

- înmulţirea prin seminţe este folosită de obicei pentru obţinerea de puieţi care vor fi apoi altoiţi

- pomii rezultaţi în urma altoirii dau fructe de o calitate deosebită, au o creştere rapidă dar dezvantujul este că au o rezistenţă mai mică la atacul de boli şi dăunători şi necesită foarte multe tratamente pe bază de substanţe chimice începând de iarna şi până la coacerea fructelor iar în ultimul timp fiecare dintre noi tindem să consumăm fructe netratate chimic ( bio, cum se mai spune ). Aşadar, alegeţi singuri ce fel de pomi plantaţi pe lângă casă !

- chiar din aceeaşi specie pomicolă căutaţi să aveţi pomi de cel puţin două soiuri diferite pentru a asigura polenizarea florilor şi deci, formarea fructelor.

Luna martie este luna când se execută cele mai multe şi importante lucrări în livezi şi deci, asupra pomilor fructiferi. Executarea lucrărilor din livadă este strâns legată de condiţiile de climă, astfel încât o parte din acestea se pot începe încă din a doua jumătate a lunii februarie, extinzându-se şi în luna aprilie. Lucrările principale sunt următoarele :

Tratamentele fitosanitare
Tratamentele fitosanitare la avertizare se fac cu produse pentru combaterea rapănului, făinării, moniliozelor, păienjenilor, afidelor, gărgăriţei florilor de măr, păduchilor ţestoşi, acarienilor etc. Un atac puternic de făinare în anul precedent, în special la soiul Ionathan, justifică executarea unui tratament cu zeamă sulfocalcică de 28˚Be, în concentraţie de 10%, cu puţin înainte de dezmugurit.Pomii fructiferi se pot stropi cu solutie sulfo-calcica, impotriva fainarii; peste 2 saptamani se mai face o stropire impotriva moniliei, cu o solutie pe baza de cupru.De asemenea, în cazul livezilor de păr atacate de rapăn anul trecut, dar şi la cireş, vişin, prun, cais şi mai ales piersic, se impune aplicarea unui tratament cu zeamă bordeleză în concentraţie de 3% înainte de dezmugurit, pentru combaterea rezervelor biologice de monilioze, ciuruirea frunzelor, deformarea frunzelor.Pentru combaterea gărgăriţei florilor de măr, se efectuează, spre sfârşitul lunii, un tratament cu produsul Carbetox 37 în
concentratie de 0,4%. Lucrarea se execută pe timp frumos, fără vânt, cu temperaturi de peste 5°C.

* Având în vedere faptul că în grădina proprie plantaţi pomi fructiferi pentru consumul de fructe în familie şi nu pentru export, ar fi bine să nu folosiţi tratamente cu substanţe chimice chiar dacă fructele vor fi viermănoase. E greu dar sănătos !

Administrarea îngrăşămintelor
Se vor administra la pom îngrăşăminte organice descompuse (gunoi de grajd) care au un efect favorabil atât asupra pomilor fructiferi, cât şi asupra însuşirilor fizice ale solului, iar în livezile de pomi cu încărcătură normală cu muguri de rod, se poate administra o treime din doza celor cu azot. Gunoiul de grajd se încorporeaza în sol odată cu săpatul la cazma în jurul pomului.

Lucrări de tăiere
Lucrările de tăiere la pomii fructiferi se continuă la toate speciile, cu excepţia piersicului şi caisului la care lucrarea se aplică la sfârşitul perioadei, după trecerea pericolului revenirii gerurilor şi a brumelor târzii. Se execută, de asemenea, tăierile de proiectare şi formare a coroanelor în plantaţiile tinere, respectiv cele de corecţie şi reîntinerire.Cu detalii referitoare la această operaţie aplicată pomilor fructiferi, voi reveni.

Plantări
Plantarea pomilor şi a arbuştilor fructiferi se poate efectua în zilele cu temperaturi pozitive, considerând că au fost executate lucrările pregătitoare acestei acţiuni şi anume, defrişatul şi curăţarea terenului de resturi vegetale, fertilizarea, desfundatul, făcutul gropilor şi a fost asigurat materialul săditor necesar. Lucrarea este bine să se execute imediat ce se poate intra în teren, pentru a beneficia de umiditatea din sol.

- aveţi grijă ca înainte de plantare să fasonaţi rădăcinile puieţilor şi să le introduceţi într-un amestec de apă, balegă şi pământ (mocirlă)

- nu plantaţi pomişori a căror coajă este crăpată , roasă sau desprinsă de pe trunchi

- dacă folosiţi puieţi altoiţi trebuie să îi plantaţi în aşa fel încât punctul de altoire să fie la nivelul solului, altfel riscaţi ca din portaltoi să pornească lăstari mai viguroşi iar altoiul să se usuce.

- în grădina voastră plantaţi mai multe soiuri de pomi fructiferi intercalate

Alte lucrări pentru luna martie efectuate pomilor
- Se transportă şi se amenajează grămezile cu material fumigen (paie, coceni, resturi vegetale) printre pomii pe rod pentru preîntâmpinarea pagubelor produse de revenirea brumelor în perioada înfloritului.

- pomii tineri pentru care au fost luate măsuri de protejare a tulpinilor contra rozătoarelor, se dezvelesc spre sfârşitul lunii înainte de pornirea în vegetaţie (dezmugurit), iar uneori se recomandă văruirea acestora pentru evitarea insolaţiilor.

- se practica supraaltoirea pomilor (unde e cazul) dupa metoda prin despicatura, copulatie sau triangulatie- fertilizarea suplimentara cu azot.

Gradina de acasa - Vita de vie

Ne aflăm încă în perioada optimă când trbuie să efectuăm diverse lucrări în grădina de lângă casa noastră. Din păcate, vremea nu este tocmai prielnică pentru a face totul la timp dar trbuie profitat de orice moment în aşa fel încât să nu întârzâiem prea mult, mai ales în a executa lucrările de tăiere la pomi şi viţa de vie, plante la care mugurii sunt gata să pornească.

Am să încerc pentru început să vă reţin atenţia cu câteva idei şi observaţii legate de cultura viţei de vie, aşa după cum le întâlnim adesea atunci când ne apucăm de lucru în propria noastră grădină. Este bine cunoscut faptul că viţa de vie se găseşte în cultură sub două forme : altoită şi hibrizi producători direcţi. După plantare, în fiecare an , asupra butucului de viţă este obligatoriu să se intervină cu aşa numita lucrare de tăiere. Nu este cazul ca în câteva rânduri să pot eu a vă prezenta întreaga tehnologie a cultivării viţei de vie, pentru aceasta puteţi consulta fiecare, numeroasele pagini de pe internet specializate în acest domeniu. Mă voi rezuma la a da câteva răspunsuri unor întrebări pe care şi le pun oamenii obişnuiţi care au câţiva butuci pe lângă casă.

Aşadar este bine de reţinut că :

- la viţa de vie rodeşte coarda de un an pornită din lemnul de doi ani,

- aceeaşi regulă este recomandat a se aplica şi pentru viţele producătoare direct (nealtoite), dar este posibil ca în aceste cazuri să rodească şi coardele de un an pornite din lemn mai bătrân sau chiar din buturugă,

- pentru a evita pierderea butucilor de vie din cauza degerării acestora în iernile geroase, este bine ca să folosiţi metoda de tăiere sub forma joasă (clasică), pentru ca acolo unde este cazul, coardele să poată fi îngropate - mai ales cele altoite ,

- lungimea unei coarde de rod variază în funcţie de soi şi de ce să nu fim sinceri şi în funcţie de cât vrea fiecare să o lase. Atenţie însă, cu cât lăsaţi coarda mai lungă cu atât mai mult riscaţi să ridicaţi butucul faţă de sol,

- înainte de a începe să tăiaţi un butuc, analizaţi-l cu atenţie şi primul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să găsiţi coarde de un an amplasate cât mai aproape de baza butucului pentru a forma cepi. Aceştia sunt formaţiuni scurte de 2-3 ochi (muguri) şi au rolul principal de a forma coarde de rod pentru anul următor . De reţinut că şi cepii pot forma lăstari roditori dacă sunt amplasaţi pe lemn de doi ani. Şi în practică se întâlnesc astfel de cazuri foarte des căci, o ştim cu toţii, teoria ca teoria dar practica ne omoară ! De unde să-i pui unei plante lăstarul acolo unde ai tu nevoie dcă în timpul anului, din diferite motive, el nu a crescut unde noi l-am ,, programat " prin tăiere să crească ,

- terminaţi operaţia de tăiere şi legatul lăstarilor înainte ca mugurii să pornească în vegetaţie pentru că tocmai prin scuturarea lor pierdem lăstarii pe care ni i-am propus să-i avem pe butuc,

- faceţi tăierea cât mai aproape de partea de deasupra a mugurelui de unde vreţi să reduceţi coarda de rod ,

- de regulă este bine ca la fiecare butuc să aveţi un număr egal de cepi şi coarde de rod, iar dacă din cauza gerului din timpul iernii nu aveţi posibilitatea de a găsi coarde de rod, folosiţi şi tăierea numai în cepi ,

- viţa de vie altoită este foarte pretenţioasă şi destul de sensibilă la atacul de boli şi dăunători. Fără a aplica întreaga tehnologie de întreţinere a acesteia nici nu are rost să vă gândiţi că veţi avea satisfacţii vreodată !

- hibrizii producători direcţi sunt mult mai rezistenţi la condiţiile de cultură din zonele noaste. Este adevărat că strugurii nu sunt de o calitate nemaipomenită (deşi există soiuri foarte bune), dar tot la fel de adevărat este şi faptul că omul de la ţară cultivă tot mai mult astfel de hibrizi pentru că , printre altele , nu necesită stropiri decât în situaţii deosebite, sunt mult mai rezistenţi la ger, se înmulţesc foarte simplu prin butaşi şi marcotaj fără a fi neapărată nevoie de înrădăcinarea butaşilor separat,

- sunt destul de mulţi cei care işi pun întrebarea dacă după plantarea unui butaş provenit dintr-un butuc de viţă altoită va rezulta acelaş soi. Cu siguranţă că da ! Doar nu o să plantăm coacăz şi aşteptăm să recoltăm dude... Problema este că viţa de vie rezultată în urma unui astfel de procedeu este mult mai sensibilă, calitatea strugurilor este pe departe mai proastă iar durata de viaţă poate să fie de doar câţiva ani. Totuşi, cine are curiozitatea de a încerca o poate face ( dar numai pentru experienţă )

- dacă aveţi în grădină viţe altoite nu uitaţi ca primăvara, odată cu tăierea, să faceţi şi copcitul - adică să tăiaţi rădăcinile de la suprfaţă pornite din altoi. Altfel, în foarte scurt timp, viţa altoi se va despărţi de viţa portaltoi şi va ajunge ca şi cum ar fi fost plantată sub forma unui butaş din viţa mamă ,

- nu lăsaţi o încărcătură prea mare de coarde roditoare pe un butuc pentru că acesta va avea o viaţă scurtă sau producţia de struguri va alterna de la an la an. Trbuie să ştim că niciun butuc nu seamănă cu altul şi ca atare trebuie tratat în mod individual.

După cum spuneam, pentru cultura viţei de vie sunt necesare cunoştinţe mult mai multe şi regulile de specialitate sunt extrem de complexe. Ceea ce am amintit eu sunt doar câteva aspecte pe care să le cunoască un amator, un om obişnuit ce are pe lângă casa lui un număr mic de butuci de viţă de vie şi vrea să se ocupe singur de întreţinerea lor. Pentru alte informaţii mult mai în amănunt prezentate vă recomand să vizitaţi Gradina mea sau să intraţi În casă ! În mod virtual, fireşte !