BOLINDEŢARII

În noaptea de Moş Ajun

Se ştie foarte bine că sărbătorile de iarnă sunt cele mai frumoase şi cele mai aşteptate de către români. Ele încep la 6 decembrie cu Sfântul (Moşul) Nicolae şi se încheie la 7 ianuarie cu Sfântul Ion. Între aceste sărbători mai sunt: Crăciunul, Sfântul Ştefan, Sfântul Vasile şi Boboteaza. Pe parcursul întregii perioade de o lună de zile, se desfăşoară tot felul de obiceiuri tradiţionale, dintre care, colindatul este cel mai cunoscut şi cel mai practicat. Se colindă în seara de Ajun, se colindă cu steaua, pluguşorul, sorcova, capra, ursul, ahiazma, etc. Despre fiecare în parte se pot spune foarte multe lucruri, dar ele sunt destul de bine cunoscute. Colindatul din noaptea de Ajun este primul dintre obiceiurile ce se petrec în grup. Mai ales la sate, grupuri mari de copii, pornesc de cu seară să colinde la fiecare casă. Cu trăistuţele pe umăr, (mai nou cu pungi de plastic !), zgribuliţi dar voioşi, rând pe rând intră în curţile fiecărui gospodar urând ,, Bună dimineaţa la Moş Ajun ! ". Se aliniază apoi în faţa casei repetând de câteva ori această urare, apoi, dacă stăpânul casei nu iese, câţiva copii merg la fereastră şi cântă:

,, Am venit şi noi o dată,

La un an cu sănătate.

Maica Dom'lui să v-ajute,

La covrigi şi daruri multe !

Ne daţi ? Ne daţi, ori nu ne daţi ? "

Bucuroşi şi satisfăcuţi de urările primite, gazdele ies până la urmă şi împart copiilor daruri. Tradiţia era ca fiecare copil să primească câte un colăcel cald , numit în zona noastră BOLINDETE. Femeile aveau grijă să coacă aceşti colăcei în aşa fel încât ei să fie calzi atunci când vin colindătorii. În felul acesta, frigul era înfruntat mai uşor iar zăpada, care altădată nu lipsea în această perioadă, să pară un adevărat covoraş sub tălpile ghetuţelor. La familiile mai înstărite, pe lângă bolindeţi (colăcei), copiii mai primeau mere, nuci sau covrigi. Astăzi, atât de mult s-au schimbat toate încât nu mai există farmecul de altădată. Bolindeţi, aproape că nu mai face nimeni, ca şi cum ar fi dispărut făina şi priceperea femeilor de a coace pâine. Colindătorii primesc mai nou eugenii, biscuiţi, napolitane, prăjiturele sau te miri ce. Nici zăpada nu mai vrea să vină la timp, iar în locul colindelor şi urărilor tradiţionale, tot mai des se aud înjurături şi ,, poezii" de mahala. Păcat. Oare, să nu mai trăim cu adevărat bucuria sărbătorilor de Crăciun ?. N-aş vrea sub nicio formă să cred acest lucru.

De aceea eu urez tuturor ,,SĂRBĂTORI FERICITE ! ".

Sfântul Nicolae, ieri şi azi...

Pe făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul cel grabnic şi mijlocitorul cel prea ales către Dumnezeu, pe arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odrăslit părţile Lichiei, în cetatea ce se numeşte Patara, din părinţi cinstiţi şi de bun neam,

dreptcredincioşi şi bogaţi. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona.
Această binecuvântată pereche, petrecând cu bună credinţă în însoţirea cea legiuită şi împodobindu-se cu obiceiul cel bun, pentru viaţa lor cea plăcută lui Dumnezeu şi pentru multele milostenii şi faceri de bine mari, s-au învrednicit a odrăsli această odraslă sfântă - singuri ei fiind rădăcină sfântă - şi s-a făcut cum zice psalmistul : Ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care şi-a dat rodul său la vremea sa. Deci, născând pe acest dumnezeiesc prunc, l-a numit Nicolae, care se tâlcuieşte "biruitor de popor"; şi cu adevărat s-a arătat biruitor al răutăţii, aşa binevoind Dumnezeu spre folosul de obşte al lumii. Multe, mari şi preaslăvite minuni a făcut Sfântul Nicolae, acest mare plăcut al lui Dumnezeu, pe uscat şi pe mare, ajutând celor ce erau în primejdii, izbăvind de înecare şi scoţându-i din adâncul mării la uscat; răpindu-i din robie şi aducându-i la casele lor; izbăvind din legături şi din temniţe, apărând de tăierea de sabie şi scăpând de la moarte, apoi multora le-a dat tămăduiri: orbilor, vedere; şchiopilor, umblare; surzilor, auz; muţilor, grai. Pe mulţi, din cei ce pătimeau în sărăcia cea mai mare, i-a îmbogăţit, iar celor flămânzi le-a dat hrană. Şi la toată nevoia, s-a arătat gata ajutător, apărător cald, grabnic folositor şi sprijinitor; iar acum, deasemenea, ajută pe cei ce-l cheamă şi din primejdii îi izbăveşte. Ale cărui minuni precum este cu neputinţă a le număra, tot aşa cu anevoie este a le descrie. Pe acest mare făcător de minuni îl ştie Răsăritul şi Apusul, şi toţi creştinii cunosc nenumăratele lui minuni. Deci, să se slăvească
printr-însul Dumnezeu Cel Unul în Treime lăudat: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Căruia se cuvine laudă în veci. Amin.

(Extras de pe pagina : http://www.sfantulnicolae.info/), pe care vă rog să o deschideti pentru a afla mai multe informatii.

MOŞ NICULAE

Ce aş putea să spun eu în plus despre Sfântul Nicolae, este legat de felul în care " L-am cunoscut " noi, atunci când eram copii. Atât de mult i-a îmbrobodit comunismul pe părinţii noştri încât, bietul Sfânt Niculae nu era decât biciuşca sau nuieluşa din cui cu care ne ameninţau atunci când făceam vreo prostioară.

- Dacă nu eşti cuminte şi nu vrei să asculţi ce spune mama, să ştii că-l dau pe Sfântu' Niculae jos din cui şi atunci o să te văd ce mai faci ?... Şi trebuia să asculţi, că altfel..... Poate că au fost şi familii care au păstrat tradiţia conform căreia Moş Nicolae este cel milostiv şi darnic, cel care aduce copiilor daruri multe, umplând ghetuţele curate de la uşă. Condiţii se impun şi azi ! Cu cât copilul este mai cuminte, mai ascultător şi mai harnic, cu atât şi Moşul este mai darnic în dulciuri şi jucării. Important este că totuşi, în fiecare an, pe data de 6 decembrie, Moş Nicolae face tot posibilul şi încearcă să treacă pe la fiecare. Să-l aşteptăm cu bucurie în suflet şi să nu fim supăraţi pe El dacă anul acesta o să fie mai zgârcit. Recesiunea economică îi afectează şi Lui bugetul. Să fim noi sănătoşi că la anul o fi mai bine !...

La mulţi ani tuturor celor ce poartă numele de Nicolae !