Acasa

Greci, satul unde am văzut lumina zilei, satul copilăriei mele, satul de care mă leagă tot ce e mai bun şi mai frumos pe acest pământ şi locul care, pentru mine, înseamnă tot ceea ce poate defini cuvântul ACASĂ . Chiar dacă odată cu trecerea anilor s-a mai schimbat câte ceva pe ici pe colo, chiar dacă o parte dintre cei dragi mie nu mai sunt, bucuria de a reveni din când în când la casa părintească, nu poate fi înlocuită cu nimic altceva. E adevărat, oamenii nu mai sunt cei de altădată. S-au dus acolo unde au fost rânduiţi de Dumnezeu. Sunt acum copiii şi nepoţii lor, majoritatea la fel de săraci şi de bătuţi de soartă dar cu siguranţă , harnici şi doritori de a face totul pentru a-şi păstra puţinul pe care îl au. Căci, ce să faci într-un sat în care doar munca câmpului şi creşterea animalelor reprezintă aproape singurele surse de venit ? Câtă forţă şi putere să ai pentru a strânge ceva dacă şi acea bucăţică de pământ pe care ai moştenit-o, nu poate fi lucrată ? Plugul tras de cal ori de măgar, nu-l va scoate pe bietul ţăran din sărăcie, cât îi hăul !... Şi se pare că " hăul " este din ce în ce mai mare. Dar asta este o altă poveste despre care , poate, voi mai vorbi.

Orice lucru are un inceput

Daca am sau nu dreptate nici nu cred ca mai este nevoie sa mi-o spuna cineva. Tot, dar absolut tot ce exista pe acest pamant, a avut candva un ,, inceput ". Insasi viata a pornit-o de undeva si se pare ca nimeni nu stie exact cand si de unde. Poate numai Dumnezeu !

Continutul acestui blog