BOLINDEŢARII

În noaptea de Moş Ajun

Se ştie foarte bine că sărbătorile de iarnă sunt cele mai frumoase şi cele mai aşteptate de către români. Ele încep la 6 decembrie cu Sfântul (Moşul) Nicolae şi se încheie la 7 ianuarie cu Sfântul Ion. Între aceste sărbători mai sunt: Crăciunul, Sfântul Ştefan, Sfântul Vasile şi Boboteaza. Pe parcursul întregii perioade de o lună de zile, se desfăşoară tot felul de obiceiuri tradiţionale, dintre care, colindatul este cel mai cunoscut şi cel mai practicat. Se colindă în seara de Ajun, se colindă cu steaua, pluguşorul, sorcova, capra, ursul, ahiazma, etc. Despre fiecare în parte se pot spune foarte multe lucruri, dar ele sunt destul de bine cunoscute. Colindatul din noaptea de Ajun este primul dintre obiceiurile ce se petrec în grup. Mai ales la sate, grupuri mari de copii, pornesc de cu seară să colinde la fiecare casă. Cu trăistuţele pe umăr, (mai nou cu pungi de plastic !), zgribuliţi dar voioşi, rând pe rând intră în curţile fiecărui gospodar urând ,, Bună dimineaţa la Moş Ajun ! ". Se aliniază apoi în faţa casei repetând de câteva ori această urare, apoi, dacă stăpânul casei nu iese, câţiva copii merg la fereastră şi cântă:

,, Am venit şi noi o dată,

La un an cu sănătate.

Maica Dom'lui să v-ajute,

La covrigi şi daruri multe !

Ne daţi ? Ne daţi, ori nu ne daţi ? "

Bucuroşi şi satisfăcuţi de urările primite, gazdele ies până la urmă şi împart copiilor daruri. Tradiţia era ca fiecare copil să primească câte un colăcel cald , numit în zona noastră BOLINDETE. Femeile aveau grijă să coacă aceşti colăcei în aşa fel încât ei să fie calzi atunci când vin colindătorii. În felul acesta, frigul era înfruntat mai uşor iar zăpada, care altădată nu lipsea în această perioadă, să pară un adevărat covoraş sub tălpile ghetuţelor. La familiile mai înstărite, pe lângă bolindeţi (colăcei), copiii mai primeau mere, nuci sau covrigi. Astăzi, atât de mult s-au schimbat toate încât nu mai există farmecul de altădată. Bolindeţi, aproape că nu mai face nimeni, ca şi cum ar fi dispărut făina şi priceperea femeilor de a coace pâine. Colindătorii primesc mai nou eugenii, biscuiţi, napolitane, prăjiturele sau te miri ce. Nici zăpada nu mai vrea să vină la timp, iar în locul colindelor şi urărilor tradiţionale, tot mai des se aud înjurături şi ,, poezii" de mahala. Păcat. Oare, să nu mai trăim cu adevărat bucuria sărbătorilor de Crăciun ?. N-aş vrea sub nicio formă să cred acest lucru.

De aceea eu urez tuturor ,,SĂRBĂTORI FERICITE ! ".