Alexandru Ioan Cuza

 Alexandru Ioan Cuza s-a născut la Bârlad, fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza, proprietar de pământ în județul Fălciu, și al Sultanei (sau Soltana), membră a familiei de origini fanariote Cozadini.

Aparținând clasei tradiționale de boieri din Moldova, Alexandru primește o educație europeană și devine ofițer în armata moldovenească, ajungând la rangul de colonel. S-a căsătorit cu Elena Rosetti în 1844.

În anul 1848, precum majoritatea statelor europene, Moldova și Țara Românească au fost cuprinse de febra revoluțiilor. Revolta moldovenilor a fost suprimată repede, dar în Țara Românească revoluționarii au preluat puterea și au guvernat în timpul verii. Tânărul Cuza a participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. Urmare înclinațiilor liberale manifestate în timpul episodului moldovenesc, este transportat ca prizonier la Viena, de aici fiind eliberat cu ajutor britanic.

Revenind în Moldova în timpul domniei Prințului Grigore Alexandru Ghica, a fost numit ministru de război (1858) și a reprezentat orașul Galați în divanul ad-hoc de la Iași. Prin toată activitatea sa politică, Alexandru Ioan Cuza a susținut continuu unirea Moldovei și Țării Românești.

A fost nominalizat în cele două Principate, de către Partida Națională, care milita pentru unire, în defavoarea unui prinț străin. Ca urmare a contextului politic și a compromisului dintre principalele partide, este ales domn al Moldovei pe 17 ianuarie 1859 (5 ianuarie după calendarul iulian) și în Țara Românească pe 5 februarie 1859 (24 ianuarie după calendarul iulian).

Astăzi, la împlinirea celor 162 de ani trecuți de la Mica Unire, haideți să fim cu adevărat uniți pentru totdeauna și să lăsăm deoparte ura și indiferența care ne despart și ne dezbină tot mai mult.

LA  MULȚI  ANI,  ROMÂNIA !

Ziua Copilului - zi liberă în România

Ce știți și ce nu despre această zi ?

Ziua copilului a fost menționată prima dată la Geneva la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, la care 54 de reprezentanți din diferite țări, au adoptat Declarația pentru Protecția Copilului. După această conferință, multe guverne au introdus „Ziua copilului”. În Turcia, Ziua copilului a fost sărbătorită pentru prima dată în data de 23 aprilie 1920.

În anul 1954 Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF) a emis o recomandare care prevedea faptul ca fiecare Stat să dispună de o zi ca fiind declarată ca „Ziua copilului” (engleză Universal Children's Day).

În România Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDC) s-a constituit la 1 ianuarie 2005.
Deputaţii au adoptat în luna octombrie a anului 2016, cu 237 de voturi „pentru” , modificarea articolului 139 din Codul muncii, în sensul instituirii ca zi liberă, nelucrătoare, a zilei de 1 iunie, sărbătorită ca Ziua Copilului.
 Așadar astăzi, 1 iunie 2017, de ziua lor, copiii pot sărbători liniștiți împreună cu părinții.
La dezbaterea proiectului de lege mai mulţi copii au fost prezenţi la Palatul Parlamentului, cerându-le aleşilor să susţină proiectul de lege.
Propunerea legislativă a fost susţinută de campania derulată de grupul de iniţiativă format din Itsy Bitsy FM şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, lideri de opinie - Andreea Marin, Virgil Ianţu şi Tily Niculae, parlamentari, specialişti psihologi, asociaţii de părinţi, urmârind să îmbunătăţească relaţia dintre copiii şi părinţii din România, determinându-i pe cei din urmă să petreacă timp de calitate împreună cu cei mici.
Klaus Iohannis a promulgat, pe 17 noiembrie 2016, legea de modificare a Codului Muncii, prin care ziua de 1 iunie - Ziua Copilului, devine zi nelucrătoare. Din păcate, de această facilitate beneficiază în general salariații bugetari, restul rămânând la ” mila ” patronilor ! Că așa e la noi...

 Aproximativ 30 de state au preluat 1 iunie ca dată de sărbătorire a Zilei copilului  de la China și SUA. Bulgaria, Germania, Polonia, Republica Moldova și România se numără printre aceste țări.
În schimb, Ziua copilului (numită și Ziua internațională a copilului) , în multe țări se sărbătorește la date diferite după cum este exemplificat mai jos :
Argentina sărbătorește a doua duminică din luna august.
Australia sărbătorește în prima duminică din luna iulie.
Brazilia sărbătorește în data de 12 octombrie.
Cuba sărbătorește în a treia duminică din luna iulie.
India sărbătorește în data de 14 noiembrie.
Japonia sărbătorește în data de 5 mai.
Mexic sărbătorește în data de 30 aprilie.
Turcia sărbătorește în data de 23 aprilie.
Ungaria sărbătorește în ultima duminică a lunii mai.

SARBATOAREA FLORIILOR

FIoriile - Tradiţii şi obiceiuri de Duminica Floriilor

În duminica a şasea din postul Paştelui, cunoscută în popor şi ca Duminica Floriilor, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim.
Floriile deschid săptămâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşte, aşa-numita Săptămână Mare, de după cele 40 de zile de post.
* De Florii se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri.

Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, Iisus Hrisos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim.
* Sâmbăta din ajunul Floriilor este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate.

Ortodocşii sărbătoresc ziua de Florii ca pe una de bucurie, dar cu înţelegerea faptului că zilele ce urmează, din Săptămâna Mare, sunt unele ale tristeţii.
Intrarea lui Iisus în Ierusalim este relatată de toţi cei patru evanghelişti, Ioan, Luca Matei şi Marcu. În Noul Testament se scrie că apostolii au întins hainele lor pe un asin, iar pe ele s-a aşezat Mântuitorul. Acest gest a fost interpretat ca fiind mărturisirea faptului că învăţătura apostolilor va aduce la ascultare toate neamurile de pe pământ. Hainele Sfinţilor Apostoli simbolizează, astfel, noua haină pe care o îmbracă oamenii, haina Sfântului Botez.
După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului care l-a întâmpinat pe Mântuitor cu frunze de palmier, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, după săvârşirea Sfintei Liturghii, să se sfinţească ramurile de salcie aduse de credincioşi. Slujitorii Bisericii citesc rugăciuni de sfinţire a salciei, ţinând în mâini aceste ramuri înmugurite, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, fiind cunoscut faptul că salcia are o putere mare de regenerare.

Creştinii prăznuiesc Intrarea Mântuitorului participând la Sfânta Liturghie, împodobind cu ramuri de salcie sfinţită icoanele, uşile şi ferestrele gospodăriilor lor şi păstrând rânduiala postului. Aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la tămăduirea diferitelor boli. Oamenii obişnuiesc şi să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte. Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar şi renaşterea vegetaţiei, amintind totodată de ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, în această zi.
În seara din ajunul Floriilor se organizează un pelerinaj sau o procesiune, care porneşte de la o biserică şi se sfârşeşte la o alta, în amintirea ieşirii oamenilor în întâmpinarea Domnului, pe drumul său spre Ierusalim. Pelerinajul are şi rolul binecuvântării oraşului.

Duminica Floriilor este şi prilej de a-i sărbători pe cei care poartă nume de flori, cum ar fi Florin, Viorel, Viorica, Brânduşa, Lăcrămioara, Camelia, Narcisa ori Margareta.
Tuturor celor care poartă nume de flori și își sărbătoresc astăzi această frumoasă zi, le urez un sincer La mulți ani ! și le ofer câte o floare din grădinița mea.

Obiceiuri şi tradiţii de Florii

De Florii, atenţia comunităţii tradiţionale era îndreptată, pe lângă sărbătoarea religioasă, către renaşterea vegetaţiei. De fapt, denumirea populară a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Flora, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim. Astfel, pe lângă sărbătoarea creştină a intrării Mântuitorului în Ierusalim, au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul rural, cât şi în cel urban, cele mai multe de sorginte păgână.
De exemplu, de Florii se obişnuieşte să se facă "de ursită", astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an. Tot de Florii, mărţişorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş, iar zestrea se scoate din casă, pentru aerisire.
Înaintea sărbătorii, fetele nemăritate din Banat şi Transilvania obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste şi sănătate.
De asemenea, la miezul nopţii, se fierbe busuioc în apă, iar dimineaţa fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos şi strălucitor. Ce rămâne se toarna la rădăcina unui păr, în speranţa că băieţii se vor uita după ele ca după un copac înflorit.
* În popor se mai spune că cine îndrăzneşte să se spele pe cap în ziua de Florii fără apă descântată şi sfinţită riscă să albească.
În trecut, ramura de salcie sfinţită era folosită şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau mâţişori de pe ramura de salcie pentru a fi feriţi de diferite boli, iar bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu le mai doară şalele.
Tot în sâmbăta Floriilor, femeile din unele zone ale ţării aduc ofrandă de pomenire a morţilor, împărţind plăcinte de post.
De asemenea, exista obiceiul ca părinţii să îi lovească pe copii cu nuieluşa de salcie când veneau de la biserică, pentru a creşte sănătoşi şi înţelepţi.
Sursa: Mediafax

E ziua ta, Femeie !

 Fără tine femeie, viaţa n-ar fi viaţă...

Ziua Internaţională a Femeii (denumită generic Ziua Femeii) este sărbătorită anual la data de 8 martie pentru a comemora atât realizările sociale, politicile şi condiţiile economice ale femeilor, cât şi discriminarea şi violenţa care îşi fac încă simţită prezenţa în multe părţi ale lumii. Ziua Internaţională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluţie a Adunării Generale a ONU. ONU a sărbătorit pentru prima dată Ziua internaţională a femeii pe 8 martie, în 1975 — Anul internaţional al femeii.

Istoric
( Text preluat de pe Wikipedia )
Am putea spune ca Ziua femeii, Ziua mamei se serbează încă de pe vremea grecilor antici. În fiecare primăvară, ei o serbau pe Rhea, mama tuturor zeilor. Mai târziu, în Anglia anilor 1800, a fost menţionată Duminca mamei, serbată în a patra duminică de la începerea Postului Paştelui.

Ziua femeilor a fost sărbătorită pentru prima dată la 28 februarie 1909 în New York, în amintirea unei greve a unui sindicat al femeilor, grevă care avusese loc în 1908. În ciuda a ceea ce s-a pretins mai târziu, pe data de 8 martie nu a avut loc de fapt nicio grevă. În august 1910, cu ocazia Internaţionalei Socialiste reunită la Copenhaga, activista socialistă germană Luise Zietz împreună cu colega ei Clara Zetkin propun sărbătorirea zilei internaţionale a femeii, fără a specifica însă o dată anume. Ziua internaţională a femeii a fost sărbătorită pentru prima dată anul următor, în 19 martie 1911. Începând cu anul 1913, femeile din Rusia au sărbătorit ziua femeii în ultima duminică din februarie. În anul 1917, ultima duminică din februarie conform calendarului pe stil vechi a coincis cu ziua de 8 martie pe stil nou. Femeile din Sankt Petersburg au declanşat o grevă cerând încheierea Primului Razboi Mondial, sfârşitul raţionalizării alimentelor şi abolirea dinastiei ţariste. După Revoluţia din Octombrie, comuniştii Alexandra Kollontai si Vladimir Ilici Lenin au declarat 8 martie ca sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică, iar abia la 8 mai 1965 aceasta a devenit zi nelucrătoare. Următoarea etapă în instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1977, de către ONU, a Anului Internațional al Femeilor şi declararea perioadei 1976–1985 ca Deceniul ONU pentru condiţia femeii.

În 1908, 15.000 de femei au mărşăluit în New York cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune şi dreptul la vot, iar în 1909, conform unei declaraţii a Partidului Socialist din America, Ziua Internaţionala a Femeii a fost stabilită pe 28 februarie. Un an mai târziu, în 1910, în urma unei Conferinţe a Muncitoarelor de la Copenhaga, unde au participat peste 100 de femei din 17 ţări, s-a hotărât ca Ziua Femeii să fie sărbătorită în aceiaşi zi peste tot în lume, data de 8 martie fiind aleasă însă abia în 1913.

Aşadar, de-a lungul anilor, femeile au luptat din greu pentru a-şi dobândi o binemeritată zi a lor. Este important ca noi bărbaţii să le recunoaştem pe deplin meritele, să le fim aproape şi să le respectăm aşa cum se cuvine şi mai ales aşa cum şi ele ne sunt alături ori de câte ori este nevoie. Femeia ne este mamă, soră, soţie, iubită, colegă... De multe ori vedem în ea un alter ego ce ne face să fim mai puternici şi mai toleranţi. De aceea trebuie să iubim şi să înţelegem femeia de lângă noi ca şi pe noi înşine.
Un sincer şi călduros La mulţi ani, pentru tine, femeie, indiferent cine ai fi !

La mulţi ani 2015 !

 

Fie ca Anul Nou ce bate la uşă să ne aducă tuturor mai multă putere de a ne iubi între noi, să lăsăm duşmănia deoparte şi să încercăm să fim mult mai toleranţi unul faţă de altul. Viaţa este numai una şi trebuie să o trăim frumos. Să ne bucurăm împrună de zilele în care ceva important se întâmplă, să fim alături de cei care suferă dintr-un motiv sau altul şi dacă putem fi cuiva de ajutor să nu ezităm să le fim aproape iar speranţele noastre să devină fapte împlinite. Sănătoşi să fim că până la urmă , bucuroşi le-om trece pe toate.

Sfantul Ilie - obiceiuri, traditii, legenda

Sfântul Ilie este sărbătorit în fiecare an la data de 20 iulie, fiind unul dintre cei mai importanţi prooroci din Vechiul Testament considerat făcător de minuni, aducător de ploi şi ocrotitor al recoltelor.
 In credinţa populară, Sfântul Ilie este sărbătorit ca patronul verii caniculare şi a frământărilor meteorologice, dat fiind că el răcoreşte atmosfera desfăcând ploile. In această zi, credincioşii ortodocşi respectă o serie de datini strămoşeşti, în funcţie de regiunea în care trăiesc.
-în primul rând nu se lucrează (mai ales în gospodărie), de teama pagubelor (trăznete, ploaie, grindină).
- îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii – se retează stupii, se duc faguri şi miere la biserică spre binecuvântare şi se împart de pomană.
- se culeg în zori plante de leac stropite cu sânge de cocoş tăiat deasupra lor.
- se duc berbecii la berbecar.
- dacă tună vor fi merele şi alunele viermănoase; dacă plouă, va ploua 20 de zile.
- de Sfântul Ilie nu se taie mere cu cuţitul deoarece se consideră că următoarele 7 zile vor aduce furtuni crâncene şi grindină.
- în dimineaţa acestei zile se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Tot acum se culegeau şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.
- femeile duc în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl pun pe foc iar cenuşa rezultată o folosesc în scopuri terapeutice atunci când copiii lor fac bube în gură.
- se spune că dacă tună de Sântul Ilie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.
- se obişnuieşte ca în această zi să se organizeze întâlniri ale comunităţilor săteşti, iarmaroace şi bâlciuri. În cadrul acestor manifestări, atmosfera este însufleţită de muzică şi dans.
Legenda Sfântului Ilie este cu totul atipică: un muritor care s-ar fi făcut vinovat de păcate foarte mari, printre care cel de a-şi fi omorât părinţii după ce a fost ispitit de diavol, s-a căit şi a primit iertarea lui Dumnezeu. A fost ridicat la Ceruri şi de atunci cutreieră norii cu o căruţă cu roţi de foc, trasă de cai înaripaţi. El trăzneşte dracii cu un bici de foc. Este cel care, în goana lui împotriva forţelor răului, provoacă tunete, trăznete, ploi torenţiale, grindină. Legenda mai spune că demonii fug din calea Lui şi vin pe pământ, unde se ascund sub copaci sau chiar în trupurile unor animale.
Una dintre superstiţiile legate de Sfântul Ilie este aceea că dacă tună şi fulgeră oamenii trebuie să îşi facă semnul crucii, pentru că Dumnezeu i-a dat voie Sfântului Ilie să lovească orice pentru a doborî demonii, mai puţin crucea.
Indiferent de ce crede sau nu fiecare, ziua de Sfântul Ilie este un bun prilej de a sărbători alături de familie şi prieteni.
Tuturor celor ce poartă acest nume, La mulţi ani cu sănătate !

Paste fericit !

Odată cu Învierea Domnului Iisus Hristos este necesar să putem ierta şi noi toate faptele şi vorbele rele pe care poate le-am primit din partea anumitor persoane. Să ne bucurăm împreună de zilele acestea, să fim alături de cei dragi şi să ne trăim viaţa în linişte şi pace.

 

Un An Nou fericit !

Prima zi a Noului An este si ziua Sfantului Vasile. Pe langa semnificatia ei crestina, prima zi a Anului este mult asteptata, mai ales de copii. Astazi, toti copiii merg cu sorcova pe la casele cunoscutilor sau necunoscutilor, ureaza de bine pentru Anul ce abia incepe, primind in schimb daruri de la cei pe care îi sorcovesc.
  Tot în noaptea Anului Nou se practică obiceiul Datului de grindă a copiilor de până la 3 ani. Părinţii îşi duc copilul în casa Moaşei, de regulă la chiar cumpăna dintre ani, iar aceasta îi ridică de trei ori la grinda casei urându-i să crească mare, sănătos, frumos si cu mult noroc în viaţă. Se fac mici cadouri şi de o parte şi de alta, apoi se trece la masă pentru a petrece în cinstea evenimentului.

Un fel de "sorcova vesela" !

La multi ani, la multi ani, la multi ani dragi prieteni! Sa aveti noroc si spor in toate, realitatea sa va intreaca visurile, sa fiti iubiti si respectati de semenii vostri, sanatosi si voiosi ca pastravii in ape repezi si, mai important dintre toate,( cred eu ), prietenii sa va fie fideli si loiali, cu inimi curate si ganduri bune! Si numarati-ma si pe mine printre ei! La multi ani, 2013!

Demetra Doina Badescu 

Multumindu-i doamnei D.D.Badescu pentru sorcovă, iată că o trimit şi eu tuturor celor care imi sunt intr-un fel sau altul aproape. Cu aceleaşi gânduri !

La multi ani, Ioane !

În fiecare an pe data de 7 ianuarie estă sărbătorită ziua Sfântului Ioan Botezătorul. Acest fapt este cunoscut de către toată lumea aşa că nu spun eu nicio noutate. Vreau doar să urez pe această cale , tuturor celor care poartă acest nume ( şi se pare că sunt în jur de 2.000.000 ), un sincer şi călduros La mulţi ani !, să pornească în anul acesta cu gândul şi speranţa că totul va fi mai bine decât în anul ce a trecut şi să aibă parte în primul rând de sănătate ca să poată rezolva orice problemă. Vorba românului, sănătoşi să fim că belelele curg....
  Această sărbătoare încheie întregul ciclu al sărbătorilor de iarnă care a început la 6 decembrie, odată cu venirea lui Moş Nicolae. Mai multe detalii despre viaţa Sfântului Ioan Botezătorul puteţi afla dacă deschideţi această pagină.
Fericire tuturor celor sărbătoriţi astăzi !

Datul de grinda, Sfantul Vasile si Sorcova

Un An Nou fericit tuturor !

Prima zi a Noului An este si ziua Sfântului Vasile. La mulţi ani tuturor celor care poartă acest nume !

 Pe lângă semnificatia ei creştină, prima zi a Anului este mult asteptată, mai ales de copii. Astăzi, toti copiii merg cu sorcova pe la casele cunoscuţilor sau necunoscuţilor, urează de bine pentru Anul ce abia incepe, primind in schimb daruri de la cei pe care îi sorcovesc.





Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi,
Peste vară, primăvară,
Ca un păr, ca un măr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca sageata,
Tare ca fierul,
Iute ca otelul.
La anul si la multi ani!
  Tot în noaptea Anului Nou se practică obiceiul Datului de grindă a copiilor de până la 3 ani.Părinţii îşi duc copilul în casa Moaşei, de regulă la chiar cumpăna dintre ani, iar aceasta îl ridică de trei ori la grinda casei urându-i să crească mare, sănătos, frumos si cu mult noroc în viaţă. Se fac mici cadouri şi de o parte şi de alta, apoi se trece la masă pentru a petrece în cinstea evenimentului.

Craciunul la romani

SĂRBĂTORI  FERICITE  TUTUROR !

Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători religioase. Reprezintă un prilej de bucurie, fiind încărcată de tradiții și simboluri felurite. Ritualurile sunt complexe și numeroase, iar creștinii din fiecare zonă a României sărbătoresc în felul lor, dar mai toți se adună de Crăciun la aceeași masă cu cei dragi și sărbătoresc Nașterea Domnului. 
În general, Crăciunul, chiar dacă este o sărbătoare creștină, începe la români odată cu practica păgână a sacrificării porcului. Tradiția spune că purcelul se taie cu câteva zile înaintea Crăciunului, mai precis de Ignat, pe 20 decembrie. Pe vremea dacilor, porcul era sacrificat ca simbol al divinității întunericului care slăbea Soarele în cea mai scurtă zi a anului. Pentru a veni în ajutorul Sorelui oamenii sacrificau porci şi-l hrăneau cu carne. După aceea ziua începea să crească şi Crăciunul devenea o sărbătoare a luminii şi a vieţii. Acum, porcului i se face semnul crucii pe frunte cu un cuțit, măcelarul zice ”Doamne ajută să-l mâncăm sănătoși”, după care se trece la tranșare. Se zice că românul știe să folosească fiecare componentă a porcului mai mult ca orice nație din lume poftitoare de porc: picioarele pentru piftie, urechile și coada, slănina pusă la afumat, intestinele care sunt umplute pentru tobă, caltaboși sau cârnați, precum și felurite fripturi din carnea acestuia.

Sărbatoarea continuă apoi de Moș Ajun cu colinde care țin până noaptea. Copiii merg la colindat pentru a vesti Nașterea Mântuitorului și primesc drept răsplată mere, nuci, covrigi, portocale (numite si COLINDETE sau, mai ales in zona olteniei, BOLINDETI ) iar în era modernă, bani. În unele sate, se obişnuieşte ca cel mai în vârstă membru al familiei să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Şi cred că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. 
În dimineața de 25 decembrie lumea participă la Sfanta Liturghie de Crăciun și apoi la masa de Crăciun. 
În calendarul ortodox cele două zile de Crăciun continuă cu sărbătoarea Sfântului Ștefan și toate cele trei zile sunt sortite revederii părinților, neamurilor și prietenilor.
Tot de Sărbători ne facem şi cadouri. Acest obicei are două surse: pe de o parte provine din dărnicia lui Moş Crăciun, pe de alta, reprezintă o imitare a gestului celor trei magi de a se închina Mântuitorului, prin aducere de daruri.
Alte scurte obiceiuri și tradiții:
- în Ajun, oamenii își strâng din sat ce-au dat împrumut, ca să îi găsească sărbatoarea cu toate lucrurilor în gospodăria lor
- gospodarii, înainte de răsăritul soarelui pun mâna pe toate uneltele din ogradă, să le folosească sănătoşi şi cu spor
- se spune că în noaptea de Crăciun se deschide cerul, dar nu-l văd decât cei buni
- fetele, ca să-şi vadă ursitul, puneau sub fereastră tot felul de bucate, aşteptându-l să vină să mănânce din ele şi astfel să-l vadă la chip
- găinilor li se dă să mănânce din ciur sau sită, să facă ouă multe
- sătenii, în drum spre casă de la biserica, se salută "Hristos s-a născut!"
- se mătura casa, dar gunoiul nu se scoate afară, să nu aibă gospodarii pagubă la vite şi să nu le iasă norocul din casă
- în această perioadă a anului se obişnuieşte să se cânte peste tot colinde specifice sărbătorilor de iarnă, fapt pentru care vă propun şi eu să ascultaţi o astfel de melodie.

( Informaţiile din acest material sunt preluate în mare parte de pe antena3.ro  mai puţin imaginile foto şi clipul video .)

Paine in test la Scornicesti

In loc de oricare alt comentariu, va propun sa urmariti cateva secvente din spectacolul organizat la Scornicesti in data de 2 septembrie 2011, cu prilejul celei de a XIX-a editii a manifestarii SARBATOAREA PAINII.

Femeia, eterna poveste...

E primăvară şi e ziua ta, Femeie ! E primăvară şi trebuie să te bucuri de tot ce viaţa îţi oferă. Fii mândră că şi tu eşti dătătoare de viaţă, bucură-te de cei din jurul tău şi nu te lăsa învinsă de greutăţi pentru că totdeauna cineva îţi este alături.

Eşti mamă, soră, bunică, prietenă, soţie, colegă şi fiică. Eşti tot şi în toate. De aceea meriţi să ai o zi numai a ta, o zi în care să fii fericită şi în care să primeşti din partea celor dragi măcar o floare. Şi nu în ultimul rând urarea de La mulţi ani !

SFANTUL ILIE LA ROMANI

Indiferent de starea in care ne aflam, ca suntem saraci ori bogati, ca suntem tristi ori plini de voiosie, noi oamenii, avem puterea si dorinta de a ne bucura de fiecare sarbatoare mare de peste an. Asteptam cu speranta si incredere, cu sufletul curat si inima deschisa si cu incredere deplina in Dumnezeu. Asa trebuie intampinata si ziua de Sfantul Ilie, ziua cand, mai ales in timpul anilor secetosi, se spune ca Sfantul trebuie sa faca ceva pentru a scutura norii si a aduce ploaie. Iar batranii nostri spun ca de cele mai multe ori asa se si intampla.

Sfantul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne, a primit de la Dumnezeu aceasta putere de a deschide si inchide cerurile, adunand si scuturand norii prin tunete si fulgere . Sfantul Ilie este de origine din Tesvi din Galaad, facand parte din tribul Aaron, fiind Preot. Se spune ca la nasterea Sa, tatal Sau a vazut oameni imbracati in alb invelind-ul in scutece de foc si, dandu-i numele, i-au dat sa manance o flacara, simbol al ravnei pentru Dumnezeu , care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post neincetat si rugaciune, facandu-i sufletul ca focul , devenind astfel un model pentru viata de manastire.

Batranii spun ca Sfantul Ilie nu stie niciodata cand este ziua lui cu adevarat, ca de-ar sti, ar face prapad ! El afla acest lucru abia peste o saptamana cand se sarbatoreste Sora Sfantului Ilie.

Cu prilejul acestei mari sarbatori, urez tuturor celor care poarta numele de ILIE, sanatate, fericire, noroc si viata lunga. LA MULTI ANI !

RUSALIILE LA OLTENI

RUSALIILE reprezintă pentru creştinii ortodoxşi, una dintre cele mai mari sărbători ale anului, fiind considerată chiar atât de importantă precum Paştele. Ceea ce este specific multor zone din ţară şi mai ales din Oltenia, în cele trei zile ale Rusaliilor, cete de căluşari pornesc prin sate, oprindu-se pe la casele oamenilor pentru a juca cel mai cunoscut dans popular românesc, Căluşul. Pe tot traseul parcurs, căluşarii sunt însoţiţi de grupuri mari de copii şi săteni, unii pentru a se bucura din plin de frumuseţea acestui obicei, alţii din pură curiozitate. Se spune că acei care primesc Căluşul în ograda lor, vor fi feriţi tot anul de necazuri şi duhuri rele, vor avea parte de sănătate şi belşug şi nu-şi vor face duşmani. Dintre elementele specifice Căluşului de Rusalii amintesc doar patru: Vătaful, Steagul, Mutul şi Usturoiul. Fiecare dintre acestea are un rol bine definit şi cu o importanţă deosebită. Adevărul este că, cel mai urmărit de către "spectatori" este Mutul ! El face tot felul de lucruri neprevăzute, reprezentând partea comică a spectacolului.

La sfârşitul jocului, alături de căluşari sevor prinde în Hora Căluşului şi spectatorii care îi însoţesc, copiii şi toţi cei ce vor să alunge răul din prejma lor.
În judeţul Olt, se desfăşoară anual în această perioadă, Festivalul Căluşului Românesc. Este o manifestare de amploare la care participă formaţii de căluşari din toată ţara. Pentru a intra cât de cât în admosfera sărbătorilor de Rusalii, vă propun să vizionaţi un fragment dintr-un joc de căluş oltenesc.

ATENŢIE ! Se spune că acel ce lucrează în zilele de Rusalii, mai ales în propria-i gospodărie, va fi " Luat din Căluş " , adică va fi lovit de boală şi necaz . Ca din senin se va pomeni jucând căluşul peste tot, iar singura soluţie de a se vindeca vor fi tocmai căluşarii, aceştia trebuind să practice jocul căluşăresc special pentru el !

BOLINDEŢARII

În noaptea de Moş Ajun

Se ştie foarte bine că sărbătorile de iarnă sunt cele mai frumoase şi cele mai aşteptate de către români. Ele încep la 6 decembrie cu Sfântul (Moşul) Nicolae şi se încheie la 7 ianuarie cu Sfântul Ion. Între aceste sărbători mai sunt: Crăciunul, Sfântul Ştefan, Sfântul Vasile şi Boboteaza. Pe parcursul întregii perioade de o lună de zile, se desfăşoară tot felul de obiceiuri tradiţionale, dintre care, colindatul este cel mai cunoscut şi cel mai practicat. Se colindă în seara de Ajun, se colindă cu steaua, pluguşorul, sorcova, capra, ursul, ahiazma, etc. Despre fiecare în parte se pot spune foarte multe lucruri, dar ele sunt destul de bine cunoscute. Colindatul din noaptea de Ajun este primul dintre obiceiurile ce se petrec în grup. Mai ales la sate, grupuri mari de copii, pornesc de cu seară să colinde la fiecare casă. Cu trăistuţele pe umăr, (mai nou cu pungi de plastic !), zgribuliţi dar voioşi, rând pe rând intră în curţile fiecărui gospodar urând ,, Bună dimineaţa la Moş Ajun ! ". Se aliniază apoi în faţa casei repetând de câteva ori această urare, apoi, dacă stăpânul casei nu iese, câţiva copii merg la fereastră şi cântă:

,, Am venit şi noi o dată,

La un an cu sănătate.

Maica Dom'lui să v-ajute,

La covrigi şi daruri multe !

Ne daţi ? Ne daţi, ori nu ne daţi ? "

Bucuroşi şi satisfăcuţi de urările primite, gazdele ies până la urmă şi împart copiilor daruri. Tradiţia era ca fiecare copil să primească câte un colăcel cald , numit în zona noastră BOLINDETE. Femeile aveau grijă să coacă aceşti colăcei în aşa fel încât ei să fie calzi atunci când vin colindătorii. În felul acesta, frigul era înfruntat mai uşor iar zăpada, care altădată nu lipsea în această perioadă, să pară un adevărat covoraş sub tălpile ghetuţelor. La familiile mai înstărite, pe lângă bolindeţi (colăcei), copiii mai primeau mere, nuci sau covrigi. Astăzi, atât de mult s-au schimbat toate încât nu mai există farmecul de altădată. Bolindeţi, aproape că nu mai face nimeni, ca şi cum ar fi dispărut făina şi priceperea femeilor de a coace pâine. Colindătorii primesc mai nou eugenii, biscuiţi, napolitane, prăjiturele sau te miri ce. Nici zăpada nu mai vrea să vină la timp, iar în locul colindelor şi urărilor tradiţionale, tot mai des se aud înjurături şi ,, poezii" de mahala. Păcat. Oare, să nu mai trăim cu adevărat bucuria sărbătorilor de Crăciun ?. N-aş vrea sub nicio formă să cred acest lucru.

De aceea eu urez tuturor ,,SĂRBĂTORI FERICITE ! ".

Sfântul Nicolae, ieri şi azi...

Pe făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul cel grabnic şi mijlocitorul cel prea ales către Dumnezeu, pe arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odrăslit părţile Lichiei, în cetatea ce se numeşte Patara, din părinţi cinstiţi şi de bun neam,

dreptcredincioşi şi bogaţi. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona.
Această binecuvântată pereche, petrecând cu bună credinţă în însoţirea cea legiuită şi împodobindu-se cu obiceiul cel bun, pentru viaţa lor cea plăcută lui Dumnezeu şi pentru multele milostenii şi faceri de bine mari, s-au învrednicit a odrăsli această odraslă sfântă - singuri ei fiind rădăcină sfântă - şi s-a făcut cum zice psalmistul : Ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care şi-a dat rodul său la vremea sa. Deci, născând pe acest dumnezeiesc prunc, l-a numit Nicolae, care se tâlcuieşte "biruitor de popor"; şi cu adevărat s-a arătat biruitor al răutăţii, aşa binevoind Dumnezeu spre folosul de obşte al lumii. Multe, mari şi preaslăvite minuni a făcut Sfântul Nicolae, acest mare plăcut al lui Dumnezeu, pe uscat şi pe mare, ajutând celor ce erau în primejdii, izbăvind de înecare şi scoţându-i din adâncul mării la uscat; răpindu-i din robie şi aducându-i la casele lor; izbăvind din legături şi din temniţe, apărând de tăierea de sabie şi scăpând de la moarte, apoi multora le-a dat tămăduiri: orbilor, vedere; şchiopilor, umblare; surzilor, auz; muţilor, grai. Pe mulţi, din cei ce pătimeau în sărăcia cea mai mare, i-a îmbogăţit, iar celor flămânzi le-a dat hrană. Şi la toată nevoia, s-a arătat gata ajutător, apărător cald, grabnic folositor şi sprijinitor; iar acum, deasemenea, ajută pe cei ce-l cheamă şi din primejdii îi izbăveşte. Ale cărui minuni precum este cu neputinţă a le număra, tot aşa cu anevoie este a le descrie. Pe acest mare făcător de minuni îl ştie Răsăritul şi Apusul, şi toţi creştinii cunosc nenumăratele lui minuni. Deci, să se slăvească
printr-însul Dumnezeu Cel Unul în Treime lăudat: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Căruia se cuvine laudă în veci. Amin.

(Extras de pe pagina : http://www.sfantulnicolae.info/), pe care vă rog să o deschideti pentru a afla mai multe informatii.

MOŞ NICULAE

Ce aş putea să spun eu în plus despre Sfântul Nicolae, este legat de felul în care " L-am cunoscut " noi, atunci când eram copii. Atât de mult i-a îmbrobodit comunismul pe părinţii noştri încât, bietul Sfânt Niculae nu era decât biciuşca sau nuieluşa din cui cu care ne ameninţau atunci când făceam vreo prostioară.

- Dacă nu eşti cuminte şi nu vrei să asculţi ce spune mama, să ştii că-l dau pe Sfântu' Niculae jos din cui şi atunci o să te văd ce mai faci ?... Şi trebuia să asculţi, că altfel..... Poate că au fost şi familii care au păstrat tradiţia conform căreia Moş Nicolae este cel milostiv şi darnic, cel care aduce copiilor daruri multe, umplând ghetuţele curate de la uşă. Condiţii se impun şi azi ! Cu cât copilul este mai cuminte, mai ascultător şi mai harnic, cu atât şi Moşul este mai darnic în dulciuri şi jucării. Important este că totuşi, în fiecare an, pe data de 6 decembrie, Moş Nicolae face tot posibilul şi încearcă să treacă pe la fiecare. Să-l aşteptăm cu bucurie în suflet şi să nu fim supăraţi pe El dacă anul acesta o să fie mai zgârcit. Recesiunea economică îi afectează şi Lui bugetul. Să fim noi sănătoşi că la anul o fi mai bine !...

La mulţi ani tuturor celor ce poartă numele de Nicolae !