SARBATOAREA FLORIILOR

FIoriile - Tradiţii şi obiceiuri de Duminica Floriilor

În duminica a şasea din postul Paştelui, cunoscută în popor şi ca Duminica Floriilor, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim.
Floriile deschid săptămâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşte, aşa-numita Săptămână Mare, de după cele 40 de zile de post.
* De Florii se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri.

Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, Iisus Hrisos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim.
* Sâmbăta din ajunul Floriilor este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate.

Ortodocşii sărbătoresc ziua de Florii ca pe una de bucurie, dar cu înţelegerea faptului că zilele ce urmează, din Săptămâna Mare, sunt unele ale tristeţii.
Intrarea lui Iisus în Ierusalim este relatată de toţi cei patru evanghelişti, Ioan, Luca Matei şi Marcu. În Noul Testament se scrie că apostolii au întins hainele lor pe un asin, iar pe ele s-a aşezat Mântuitorul. Acest gest a fost interpretat ca fiind mărturisirea faptului că învăţătura apostolilor va aduce la ascultare toate neamurile de pe pământ. Hainele Sfinţilor Apostoli simbolizează, astfel, noua haină pe care o îmbracă oamenii, haina Sfântului Botez.
După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului care l-a întâmpinat pe Mântuitor cu frunze de palmier, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, după săvârşirea Sfintei Liturghii, să se sfinţească ramurile de salcie aduse de credincioşi. Slujitorii Bisericii citesc rugăciuni de sfinţire a salciei, ţinând în mâini aceste ramuri înmugurite, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, fiind cunoscut faptul că salcia are o putere mare de regenerare.

Creştinii prăznuiesc Intrarea Mântuitorului participând la Sfânta Liturghie, împodobind cu ramuri de salcie sfinţită icoanele, uşile şi ferestrele gospodăriilor lor şi păstrând rânduiala postului. Aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la tămăduirea diferitelor boli. Oamenii obişnuiesc şi să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte. Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar şi renaşterea vegetaţiei, amintind totodată de ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, în această zi.
În seara din ajunul Floriilor se organizează un pelerinaj sau o procesiune, care porneşte de la o biserică şi se sfârşeşte la o alta, în amintirea ieşirii oamenilor în întâmpinarea Domnului, pe drumul său spre Ierusalim. Pelerinajul are şi rolul binecuvântării oraşului.

Duminica Floriilor este şi prilej de a-i sărbători pe cei care poartă nume de flori, cum ar fi Florin, Viorel, Viorica, Brânduşa, Lăcrămioara, Camelia, Narcisa ori Margareta.
Tuturor celor care poartă nume de flori și își sărbătoresc astăzi această frumoasă zi, le urez un sincer La mulți ani ! și le ofer câte o floare din grădinița mea.

Obiceiuri şi tradiţii de Florii

De Florii, atenţia comunităţii tradiţionale era îndreptată, pe lângă sărbătoarea religioasă, către renaşterea vegetaţiei. De fapt, denumirea populară a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Flora, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim. Astfel, pe lângă sărbătoarea creştină a intrării Mântuitorului în Ierusalim, au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul rural, cât şi în cel urban, cele mai multe de sorginte păgână.
De exemplu, de Florii se obişnuieşte să se facă "de ursită", astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an. Tot de Florii, mărţişorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş, iar zestrea se scoate din casă, pentru aerisire.
Înaintea sărbătorii, fetele nemăritate din Banat şi Transilvania obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste şi sănătate.
De asemenea, la miezul nopţii, se fierbe busuioc în apă, iar dimineaţa fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos şi strălucitor. Ce rămâne se toarna la rădăcina unui păr, în speranţa că băieţii se vor uita după ele ca după un copac înflorit.
* În popor se mai spune că cine îndrăzneşte să se spele pe cap în ziua de Florii fără apă descântată şi sfinţită riscă să albească.
În trecut, ramura de salcie sfinţită era folosită şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau mâţişori de pe ramura de salcie pentru a fi feriţi de diferite boli, iar bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu le mai doară şalele.
Tot în sâmbăta Floriilor, femeile din unele zone ale ţării aduc ofrandă de pomenire a morţilor, împărţind plăcinte de post.
De asemenea, exista obiceiul ca părinţii să îi lovească pe copii cu nuieluşa de salcie când veneau de la biserică, pentru a creşte sănătoşi şi înţelepţi.
Sursa: Mediafax

SĂ RĂSPUNDEM PREZENT !

Se spune, pe drept cuvânt, că perioada anilor de liceu este cea mai frumoasă din viaţa fiecăruia dintre noi. Apoi ne rămân doar amintirile. Cu multă speranţă aşteptăm revederea de peste 10, 20, 30... de ani. Cîţi dintre noi avem această şansă este greu de anticipat. Ei bine, şansa noastră, a absolvenţilor Liceului din Vitomireşti din anul 1980, este de acum o certitudine ! 

DUPĂ 35 DE ANI de la absolvire, SÂMBĂTĂ 6 IUNIE 2015, vom putea spune din nou PREZENT la strigarea catalogului la Liceul din Vitomireşti. Pentru unii dintre noi va fi pentru a treia oară când ne reîntâlnim. Poate că de această dată vom fi mai mulţi. De aceea aş dori ca foştii colegi care se recunosc în fotografiile de mai jos să " dea un semn " la iliecdy@gmail.com pentru mai multe detalii. Acelaş lucru îl pot face şi cei care, din întâmplare, cunosc pe cineva.

Cam aşa a fost în urmă cu 5 ani....

   

Oare cum va fi anul acesta ?

E ziua ta, Femeie !

 Fără tine femeie, viaţa n-ar fi viaţă...

Ziua Internaţională a Femeii (denumită generic Ziua Femeii) este sărbătorită anual la data de 8 martie pentru a comemora atât realizările sociale, politicile şi condiţiile economice ale femeilor, cât şi discriminarea şi violenţa care îşi fac încă simţită prezenţa în multe părţi ale lumii. Ziua Internaţională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluţie a Adunării Generale a ONU. ONU a sărbătorit pentru prima dată Ziua internaţională a femeii pe 8 martie, în 1975 — Anul internaţional al femeii.

Istoric
( Text preluat de pe Wikipedia )
Am putea spune ca Ziua femeii, Ziua mamei se serbează încă de pe vremea grecilor antici. În fiecare primăvară, ei o serbau pe Rhea, mama tuturor zeilor. Mai târziu, în Anglia anilor 1800, a fost menţionată Duminca mamei, serbată în a patra duminică de la începerea Postului Paştelui.

Ziua femeilor a fost sărbătorită pentru prima dată la 28 februarie 1909 în New York, în amintirea unei greve a unui sindicat al femeilor, grevă care avusese loc în 1908. În ciuda a ceea ce s-a pretins mai târziu, pe data de 8 martie nu a avut loc de fapt nicio grevă. În august 1910, cu ocazia Internaţionalei Socialiste reunită la Copenhaga, activista socialistă germană Luise Zietz împreună cu colega ei Clara Zetkin propun sărbătorirea zilei internaţionale a femeii, fără a specifica însă o dată anume. Ziua internaţională a femeii a fost sărbătorită pentru prima dată anul următor, în 19 martie 1911. Începând cu anul 1913, femeile din Rusia au sărbătorit ziua femeii în ultima duminică din februarie. În anul 1917, ultima duminică din februarie conform calendarului pe stil vechi a coincis cu ziua de 8 martie pe stil nou. Femeile din Sankt Petersburg au declanşat o grevă cerând încheierea Primului Razboi Mondial, sfârşitul raţionalizării alimentelor şi abolirea dinastiei ţariste. După Revoluţia din Octombrie, comuniştii Alexandra Kollontai si Vladimir Ilici Lenin au declarat 8 martie ca sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică, iar abia la 8 mai 1965 aceasta a devenit zi nelucrătoare. Următoarea etapă în instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1977, de către ONU, a Anului Internațional al Femeilor şi declararea perioadei 1976–1985 ca Deceniul ONU pentru condiţia femeii.

În 1908, 15.000 de femei au mărşăluit în New York cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune şi dreptul la vot, iar în 1909, conform unei declaraţii a Partidului Socialist din America, Ziua Internaţionala a Femeii a fost stabilită pe 28 februarie. Un an mai târziu, în 1910, în urma unei Conferinţe a Muncitoarelor de la Copenhaga, unde au participat peste 100 de femei din 17 ţări, s-a hotărât ca Ziua Femeii să fie sărbătorită în aceiaşi zi peste tot în lume, data de 8 martie fiind aleasă însă abia în 1913.

Aşadar, de-a lungul anilor, femeile au luptat din greu pentru a-şi dobândi o binemeritată zi a lor. Este important ca noi bărbaţii să le recunoaştem pe deplin meritele, să le fim aproape şi să le respectăm aşa cum se cuvine şi mai ales aşa cum şi ele ne sunt alături ori de câte ori este nevoie. Femeia ne este mamă, soră, soţie, iubită, colegă... De multe ori vedem în ea un alter ego ce ne face să fim mai puternici şi mai toleranţi. De aceea trebuie să iubim şi să înţelegem femeia de lângă noi ca şi pe noi înşine.
Un sincer şi călduros La mulţi ani, pentru tine, femeie, indiferent cine ai fi !

La mulţi ani 2015 !

 

Fie ca Anul Nou ce bate la uşă să ne aducă tuturor mai multă putere de a ne iubi între noi, să lăsăm duşmănia deoparte şi să încercăm să fim mult mai toleranţi unul faţă de altul. Viaţa este numai una şi trebuie să o trăim frumos. Să ne bucurăm împrună de zilele în care ceva important se întâmplă, să fim alături de cei care suferă dintr-un motiv sau altul şi dacă putem fi cuiva de ajutor să nu ezităm să le fim aproape iar speranţele noastre să devină fapte împlinite. Sănătoşi să fim că până la urmă , bucuroşi le-om trece pe toate.

Atentie cum circulati pe A1 !

Am fost acum câteva zile , mai precis în ziua de Sfântul Nicolae, la Bucureşti. Desigur nu c-ar interesa pe cineva acest lucru... dar ceea ce vreau să spun este că am rămas dezamăgit de cum arată vechea noastră Autostradă pe care suntem tentaţi să circulăm în siguranţă. Nu este deloc aşa. În special pe sensul de mers de la Piteşti către Bucureşti asfaltul este sub orice critică. Cel puţin banda 1 pe care circulă de regulă autovehiculele de tonaj greu este plină de gropi foarte dificil de ocolit. Aşa că aveţi grijă şoferi ! Daca aveţi norocul să circulaţi pe o vreme cu ceaţă ori ploaie, nu ştiu câte gropi o să puteţi evita. Dacă mai e şi noapte....
Cei care călătoresc mai des pe Autostrada A1 cunosc foarte bine cum stau lucrurile. Pentru cei ce merg mai rar sau pentru prima oară spre Bucureşti, le mai pot spune că şi Centura de nord a oraşului este de tot râsul. Dar asta-i România şi trebuie să ne adaptăm la orice situaţie.
DRUM BUN ! Şi aveţi mare grijă.

Sfantul Ilie - obiceiuri, traditii, legenda

Sfântul Ilie este sărbătorit în fiecare an la data de 20 iulie, fiind unul dintre cei mai importanţi prooroci din Vechiul Testament considerat făcător de minuni, aducător de ploi şi ocrotitor al recoltelor.
 In credinţa populară, Sfântul Ilie este sărbătorit ca patronul verii caniculare şi a frământărilor meteorologice, dat fiind că el răcoreşte atmosfera desfăcând ploile. In această zi, credincioşii ortodocşi respectă o serie de datini strămoşeşti, în funcţie de regiunea în care trăiesc.
-în primul rând nu se lucrează (mai ales în gospodărie), de teama pagubelor (trăznete, ploaie, grindină).
- îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii – se retează stupii, se duc faguri şi miere la biserică spre binecuvântare şi se împart de pomană.
- se culeg în zori plante de leac stropite cu sânge de cocoş tăiat deasupra lor.
- se duc berbecii la berbecar.
- dacă tună vor fi merele şi alunele viermănoase; dacă plouă, va ploua 20 de zile.
- de Sfântul Ilie nu se taie mere cu cuţitul deoarece se consideră că următoarele 7 zile vor aduce furtuni crâncene şi grindină.
- în dimineaţa acestei zile se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Tot acum se culegeau şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.
- femeile duc în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl pun pe foc iar cenuşa rezultată o folosesc în scopuri terapeutice atunci când copiii lor fac bube în gură.
- se spune că dacă tună de Sântul Ilie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.
- se obişnuieşte ca în această zi să se organizeze întâlniri ale comunităţilor săteşti, iarmaroace şi bâlciuri. În cadrul acestor manifestări, atmosfera este însufleţită de muzică şi dans.
Legenda Sfântului Ilie este cu totul atipică: un muritor care s-ar fi făcut vinovat de păcate foarte mari, printre care cel de a-şi fi omorât părinţii după ce a fost ispitit de diavol, s-a căit şi a primit iertarea lui Dumnezeu. A fost ridicat la Ceruri şi de atunci cutreieră norii cu o căruţă cu roţi de foc, trasă de cai înaripaţi. El trăzneşte dracii cu un bici de foc. Este cel care, în goana lui împotriva forţelor răului, provoacă tunete, trăznete, ploi torenţiale, grindină. Legenda mai spune că demonii fug din calea Lui şi vin pe pământ, unde se ascund sub copaci sau chiar în trupurile unor animale.
Una dintre superstiţiile legate de Sfântul Ilie este aceea că dacă tună şi fulgeră oamenii trebuie să îşi facă semnul crucii, pentru că Dumnezeu i-a dat voie Sfântului Ilie să lovească orice pentru a doborî demonii, mai puţin crucea.
Indiferent de ce crede sau nu fiecare, ziua de Sfântul Ilie este un bun prilej de a sărbători alături de familie şi prieteni.
Tuturor celor ce poartă acest nume, La mulţi ani cu sănătate !

Greci - Oameni de seama ai satului

După cum deja se ştie, mai ales în rândurile celor interesaţi de medicină, pe 2 iunie a.c., la Istanbul, se va înfiinţa Academia Europeană de Neurologie. Acesta se doreşte a fi un forum ştiinţific european, care va selecta un anume număr de specialişti în Neurologie din Europa şi nu numai. La această Academie, vor fi afiliaţi şi membri din SUA, Africa de Sud, Japonia....
Ne face plăcere să spunem că unul dintre cei 40 de specialişti români selectaţi pentru Academia Europeană de Neurologie este dr. Renică Diaconescu din Slatina.
Citeşte tot articolul aici...

Felicitări domnule doctor, să fii sănătos şi să ai putere de muncă în viitor. Sunt sigur că toţi consătenii dumneavoastră sunt mândri de tot ceea ce aţi realizat până acum.
Succes pe mai departe !