Tăierile sunt operaţii tehnice de dirijare şi tăiere a ramurilor prin care se schimba poziţia initiala a ramurilor în coroană şi a mugurilor pe ramură. Prin executarea lor regulata si corecta se urmareste obtinerea unui schelet puternic si echilibrat, suficient ca să susţină producţia, dar să asigure şi condiţiile de lumină şi aeraţie necesare pomilor, să se garnisească (incarce) la maxim posibil întregul schelet cu ramuri roditoare si să se asigure o longevitate economică cât mai mare pomului întreg, reîntinerindu-l atunci cand acesta tinde sa rodeasca mai putin.
Tăierile sunt de mai multe feluri, dar cele mai importante se pot clasifica astfel:
1. Tăierile de formare
Se aplică pomilor în perioada de tinereţe, chiar de la plantare si până la intrarea pe rod urmarindu-se încadrarea acestora într-o anumită formă de coroană, la alegerea fiecaruia. Trebuie reţinut ca la coroanele cu schelet şi mai ales fără sistem de susţinere, aceste tăieri trebuie aplicate riguros, renunţând la puţinele fructe – tentante de altfel – ce apar în primii ani, deoarece în caz contrar la prima producţie serioasă pomii se vor dezbina. Acest tip de tăiere de obicei vizează tăierea în ramuri de vârstă de 1-2 ani. Astfel de taieri se vor face in primii 3-4 ani de la plantare pana cand coroana pomului va lua forma dorita. Iata cateva date despre ceea ce trebuie stiut de cei care doresc sa-si formeze pomii din curtea proprie dupa placul lor.
- trebuie să reţineţi că întotdeauna mugurii din vârful fiecărei ramuri cresc mult mai repede decât cei plasaţi mai către bază, aşa că, cu cât scurtăm mai mult aceste ramuri cu atât păstrăm pomul la o înălţime convenabilă
- inca de la plantarea puietilor trebuie sa stii sigur cum vrei sa arate pomul tau la maturitate ( ma refer la coroana) pentru a executa prima taiere
- daca puietul de pom nu are nicio ramificatie şi se prezintă ca o vergea, după plantare se va tăia la înălţimea la care dorim să avem viitorul trunchi al pomului (50 - 80 cm ), iar dacă pomişorul are ramificaţii se pot alege viitoarele şarpante (ramurile principale de schelet) chiar din primul an.
- daca puietul de pom nu are nicio ramificatie şi se prezintă ca o vergea, după plantare se va tăia la înălţimea la care dorim să avem viitorul trunchi al pomului (50 - 80 cm ), iar dacă pomişorul are ramificaţii se pot alege viitoarele şarpante (ramurile principale de schelet) chiar din primul an.
- in mare, coroana unui pom poate fi globuloasa, cand ramurile de schelet sunt repartizate uniform de o parte si alta a trunchiului, sau aplatizată, când ramurile de schelet sunt dispuse pe directia randului de pomi sau paralele cu gardul sau clădirea lângă care se planteaza de obicei pomii din curte.
- de asemenea, in functie de preferinta fiecaruia, tinând adesea cont si de soiul pomului, acesta poate fi cu ax ( prin continuarea trunchiului pana la varf), sau fără ax ( cand trunchiul ramane de 50-120 cm si de aici pornesc ramurile de schelet )
- cele mai des întâlnite forme de coroană sunt cele fără ax, mai precis formele de vas (clasic, ameliorat şi întârziat).
Aceste coroane se realizează foarte uşor, au avantajul că menţin pomul la o înălţime nu prea mare, permit patrunderea luminii în interiorul coroanei pe tot parcursul zilei, se poate obţine o aerisire optimă prin reglarea ramurilor şi deci vom avea fructe de calitate superioară
- este indicat ca la coroana în formă de vas să lăsaţi pe pom doar 3 ramuri principale (şarpante de gradul I ), apoi pe acestea se vor alege viitoarele ramuri secundare (subşarpante de gradele II, III, etc.) care vor fi păstrate în pom mai mulţi ani şi pe care vor creşte ramurile de rod, ramuri ce vor fi înlocuite ori de câte ori va fi nevoie.
2. Tăierile de rărire şi fructificare
- pentru a rări totuşi coroana, şi o parte din aceste rămurele trebuiesc îndepărtate şi acestea sunt cele plasate pe partea superioară (din interior) a fiecărei ramuri şi cele de pe partea posterioară. Cel mai indicat este să păstraţi ramurile crescute pe lateralul şarpantelor
2. Tăierile de rărire şi fructificare
Se aplică pomilor pe rod şi urmăresc în principal echilibrarea proceselor de creştere şi rodire pe tot parcursul vieţii pomului, pentru a obţine producţii mari şi constante an de an. Acest tip de tăiere de obicei vizează tăierea în ramuri cu vârstă cuprinsă între 2-3 ani şi implică şi dirijări pentru corecţii de unghiuri de incidenţă şi de ramificare.Taierile de rărire şi fructificare urmăresc reglarea echilibrului dintre creştere şi rodire prin normarea încărcăturii de rod, plasarea acesteia la lumină şi forţarea creşterii, apoi asigurarea rodirii constante an de an prin reînnoirea semischeletului şi a formaţiunilor de rod, menţinând forma de coroană. Tăierea de rărire şi fructificare se execută diferenţiat în funcţie de vârsta pomului, prezenţa sau absenţa rodului sau a creşterilor, particularităţi de creştere şi rodire pe care le prezintă combinaţia soi – portaltoi. Astfel pomii tineri se taie cât mai puţin posibil recurgându-se mai mult la operaţii de dirijare a ramurilor pentru a ajunge într-un timp scurt la volumul maxim de creşteri vegetative pe care îl cere forma de coroană. Biologic, problema este întemeiată, întrucât prin tăieri energice , se epuizează pomul, se forţează noi valuri de creştere, care întârzie intrarea pe rod.
- aţi observat cu toţii că aproape în fiecare pom, an de an cresc acei lăstari lacomi sub forma unor nuiele lungi şi uneori foarte viguroşi. Ei bine, aceştia trebuiesc îndepărtaţi în primul rând şi veţi vedea că deja pomul începe să arate mai bine
- lăstarii lacomi pot fi folosiţi doar pentru a înlocui ramurile care s-au rupt în timpul anului sau sunt uscate. În felul acesta se va reface golul din fosta coroană a pomului. Aveţi grijă să scurtaţi acest lăstar cât mai mult pentru a-l forţa să lăstărească şi să refacă rapid ramura ruptă din anul anterior
- de obicei mugurii de rod se găsesc pe rămurelele tinere şi scurte aşa că acestea trebuiesc păstrate în pom cu prioritate. Mulţi necunoscători au tendinţa să îndepărteze tocmai aceste ramificaţii lăsând pomul mutilat, doar cu ramurile de schelet
- pentru a rări totuşi coroana, şi o parte din aceste rămurele trebuiesc îndepărtate şi acestea sunt cele plasate pe partea superioară (din interior) a fiecărei ramuri şi cele de pe partea posterioară. Cel mai indicat este să păstraţi ramurile crescute pe lateralul şarpantelor
- în vârful fiecărei ramuri trebuie să fie un lăstar orientat ca şi creştere în afara coroanei - niciodată spre interior, în felul acesta păstrând forma de vas a coroanei
- despre tăierea pomilor fructiferi sunt foarte multe lucruri de spus şi de cele mai multe ori cei care nu reuşesc să înţeleagă explicaţiile pur ştiinţifice ale acestei operaţii , de teama să nu greşească renunţă să mai intervină la pomii din propria lor grădină. Nu este bine deloc să vă descurajaţi. Încercaţi ca măcar în fiecare an să îndepărtaţi toate ramurile uscate din pom, anulaţi apoi ramurile crescute în interiorul coroanei, ramurile care se lovesc unele de altele, ramurile
suprapuse, scurtaţi vârful şarpantelor pentru a menţine înălţimea pomului cât mai joasă şi pentru a forţa lăstărirea şi către bază, altfel, cu trecerea anilor ramurile principale se vor degarnisi (goli) iar rodul se va deplasa tot mai sus spre vârful pomului, nu lăsaţi cioturi după tăiere, tăiaţi cât mai aproape de ramură pentru ca rana să se acopere cu coaja ce va creşte ulterior, nu folosiţi niciodată pentru tăiere toprul sau securea, folosiţi-vă şi imaginaţia în ceea ce priveşte forma coroanei pentru fiecare pom şi veţi vedea că încet-încet veţi reuşi să vă bucuraţi de propria voastră realizare.
3. Tăierile de regenerare
suprapuse, scurtaţi vârful şarpantelor pentru a menţine înălţimea pomului cât mai joasă şi pentru a forţa lăstărirea şi către bază, altfel, cu trecerea anilor ramurile principale se vor degarnisi (goli) iar rodul se va deplasa tot mai sus spre vârful pomului, nu lăsaţi cioturi după tăiere, tăiaţi cât mai aproape de ramură pentru ca rana să se acopere cu coaja ce va creşte ulterior, nu folosiţi niciodată pentru tăiere toprul sau securea, folosiţi-vă şi imaginaţia în ceea ce priveşte forma coroanei pentru fiecare pom şi veţi vedea că încet-încet veţi reuşi să vă bucuraţi de propria voastră realizare.
3. Tăierile de regenerare
Se aplica pomilor aflaţi în perioada de declin (bătrâni) sau de diminuare a rodirii şi urmăresc, în general, prelungirea perioadei de rodire pentru încă câţiva ani. Acest tip de tăiere vizează tăierea în ramuri de o vârstă cuprinsă între 6 – 10 ani.
4. Tăierile de corecţie
4. Tăierile de corecţie
Sunt specifice pomilor netăiaţi sau a celor tăiaţi necorespunzător. Acest tip de tăiere vizează tăierea în ramuri de o vârstă cuprinsă între 1 – 8 ani. Aşa că dacă la început aţi greşit să tăiaţi un pom pentru că încă nu aveţi experienţă, nu e nicio nenorocire. Pomul oricum va produce lăstari suficienţi pentru ca anul următor să corectaţi greşala, vorba aceea, omul din greşeli învaţă ! Vă urez succes în încercarea voastră de a vă îngriji singuri pomii de acasă ! Pentru mai multe informaţii puteţi deschide şi citi aici sau aici .