Toamna in gradina de acasa

 O bine cunoscută vorbă românească spune că  ,, Toamna se numără bobocii " . Raportându-ne la ceea ce avem fiecare pe lângă casă putem spune că şi noi abia toamna ,, numărăm " roadele muncii de peste an. Aşadar, cea mai importantă şi mai plăcută lucrare din perioada de toamnă este recoltatul, indiferent că acesta înseamnă struguri , fructe, legume sau porumb. Şi chiar dacă se întâmplă ca uneori recolta să nu ne mulţumească, nu trbuie să ne răzbunăm pe plantele din grădina noastră şi să le abandonăm. Din contră, este obligatoriu să intervenim şi să le îngrijim mai departe pentru ca anul următor să putem spune că avem o recoltă bogată . 
Presupunând că am cules strugurii şi fructele din grădina noastră, iată cam ce ar trebui făcut în continuare.
1) LUCRĂRI  DE  TOAMNĂ  LA VIŢA  DE  VIE
- în curtea şi grădina de acasă de obicei nu există un număr foarte mare de pomi şi butuci de viţăde vie aşa că se poate aştepta până la căderea frunzelor şi apoi să se treacă la a efectua lucrările specifice toamnei.
- de la viţele susţinute pe araci , aceştia se scot şi se depozitează undeva aproape de plantaţia de vie pentru ca până în primăvară să poată fi reascuţiţi şi refolosiţi.
- este bine ca să lăsăm coardele de viţă să cadă liber pe sol pentru că aşa vor fi protejate de îngheţul de peste iarnă , iar dacă viţele de vie sunt altoite,  trebuiesc neapărat îngropate sau măcar muşuroite. În cazul în care aveţi o boltă cu viţă de vie altoită este bine să protejaţi măcar coardele pornite de la baza butucului pentru a dispune primăvara de o rezervă de ochi (muguri) viabili în eventualitatea unui îngheţ puternic de peste iarnă.
- Taierea viilor se poate efectua toamna, iarna sau primavara. In zonele in care iernile sunt aspre taierea se executa toamna si primavara, iar in cele cu ierni blande din zonele de cultura neprotejate, in tot cursul perioadei de repaus.
- Taierile de toamna se executa imediat dupa cules si pana toamna tarziu. Ele pot fi provizorii (taieri de usurare), in plantatiile din zona protejata peste iarna sau definitive, in zona de cultura neprotejata, unde iernile sunt blande si nu exista pericolul pierderilor de ochi din cauza inghetului. Tot provizorii sunt si taierile care se aplica in zona de trecere de la cultura protejata la cea neprotejata, unde se practica cultura pe tulpini cu cepi de siguranta. Perioada cea mai indicata pentru taierile de toamna, intelese ca „taieri de usurare”, este la circa doua saptamani dupa caderea frunzelor, cand migrarea din frunze a tuturor substantelor de rezerva, si in parte din coardele anuale, multianuale si chiar din radacini s-a realizat inainte de obliterarea tuburilor ciuruite.
- Muşuroirea constă în formarea cu sapa a unui muşuroi împrejurul viţelor, care să protejeze baza coardelor sau a cordiţelor de gerurile din timpul iernii. Muşuroirea este necesară în plantaţiile tinere, deoarece, din cauza creşterilor prelungite, viţele au lemnul insuficient maturat, existând pericolul îngheţării acestora în timpul iernii.
- săpaţi cu cazmaua solul din parcela voastră plantată cu viţă şi încorporaţi an de an gunoi de grajd (bălegar) pentru a asigura substanţele necesare creşterii în bune condiţii a butucilor
- Aplicarea îndelungată a unor doze exagerate de îngrăşăminte sau a unor combinaţii neechilibrate de îngrăşăminte chimice cu azot, fosfor şi potasiu, duce, de cele mai multe ori, la apariţia unor carenţe de nutriţie sau a unor dezechilibre fiziologice la viţa de vie.
- puteţi pune la înrădăcinat butaşi de vie pe care să îi plantaţi anul următor ( asta în cazul în care nu folosiţi pentru plantare viţe altoite).
- Vita de vie se poate planta toamna, primavara si in cazuri speciale vara. Plantarile de toamna sunt cele mai recomandate, intrucat pana primavara ranile provocate vitelor prin fasonare se cicatrizeaza, iar pornirea in vegetatie are loc mai devreme.
 Vă recomand să reţineţi un  CALENDAR  al lucrărilor ce trebuiesc făcute pe parcursul unui an întreg în plantaţiile voastre viticole.


2) LUCRĂRI  DE  TOAMNĂ  LA  POMII  FRUCTIFERI
- Pomii au şi ei nevoie de câteva îngrijiri speciale în vederea pregătirii lor pentru sezonul rece, lucrări care încep a fi efectuate imediat după recoltare şi apoi după căderea frunzelor
- Una dintre lucrările de ingrijire a pomilor fructiferi ţin in primul rând de protejarea tulpinilor acestora împotriva atacului rozătoarelor. Iarna iepurii şi şoarecii de câmp rod coaja pomilor, in special a celor tineri. Pomii se vor usca in cele din urma, deoarece vasele prin care circulă seva sunt secţionate.
 Pentru a preveni acest lucru, tulpinile pot fi învelite cu trestie, carton bituminos, mănunchiuri de paie, uneori coceni de porumb, până la o înălţime de 1m de la sol. Aceste materiale vor fi apoi învelite cu folie de plastic.
O altă metodă este vopsirea tulpinii cu un amestec de bălegar şi lapte de var, mirosul îndepărtând dăunatorii. Protejarea este obligatorie pentru pomii tineri a căror coajă este crudă.
- strângerea şi îndepărtarea din plantaţie a frunzelor şi fructelor căzute şi uscate. Este recomandată arderea frunzelor pentru a scăpa de răspândirea diferitelor boli care poate au atacat pomii în timpul verii
- administrarea de ingrăşăminte organice în jurul pomilor şi incorporarea lor în sol prin desfundatul cu cazmaua (adancimea 10-15 cm), fără a se marunţi brazda de pământ, aceasta fiind lăsată aşa să îngheţe  iarna favorizând distrugerea unor insecte si refacerea structurii solului. 
- dupa căderea frunzelor pomii se vor degaja de eventualele ramuri rupte şi se vor badijona (unge) rănile cu uleiuri minerale sau balegă;
- dacă nu aveţi prea mulţi pomi pe lângă casă, eu unul nu vă recomand să efectuaţi tăierile de formare sau de rodire în timpul toamnei, ci lăsaţi pentru primăvară efectuarea acestei operaţii. Este bine totuşi să îndepărtaţi doar crengile rupte sau uscate mai ales că le puteţi folosi ca lemne de foc pentru iarnă.
- toamna se pot planta şi noi pomi în grădina voastră. De asemenea , dacă numărul pomilor pe care vreţi să-i plantaţi nu este mare, parcă tot mai bine este să lăsaţi această lucrare pentru primăvara devreme , înainte de pornirea în vegetaţie a puieţilor.

Alte sfaturi pentru cultivarea lamaiului

Trebuie să recunosc că nu am reuşit nici pe departe ca în prezentarea anterioară să dau un răspuns  tuturor întrebărilor pe care şi le pun cei care sunt interesaţi de cultivarea lămâiului în casă. Răsfoind paginile de pe internet care tratează acest subiect, am găsit mult mai multe informaţii şi sfaturi pe care vi le recomand, invitându-vă să  deschideţi aici  şi să citiţi cu atenţie. 

  Chiar dacă în imagini apar pomişori plantaţi în ghivece din material plastic ( şi după cum se observă le merge destul de bine ), e bine totuşi să folosiţi ghivece din lut sau, în cazul lămâilor mai viguroşi , ghivece din lemn.

  

      Spor la treabă ! 

Cate ceva despre cultivarea lamaiului

LĂMÂIUL

Descriere:

Ca origine, se pare ca lamaiul este adus din India. Ca majoritatea citricelor, ramurile lamaiului au tepi; frunzele sunt eliptice, ascutite, de culoare verde-inchisa pe partea superioara si mai deschise pe partea inferioara. Florile sunt albe, cu tente purpurii. Fructul lamaiului are coaja galbena, iar cantiatea de seminte depinde de varietate (unele, cum sunt lamaile Armstrong, nu au seminte deloc).

Cultivare si ingrijire:

Lamaii sunt o specie de citrice care sunt sensibile la frig. Varietatile de lamai s-au adaptat bine la orice tip de pamant, atata timp cat acesta are un bun drenaj. Cultivarea in pamant greu, lutos este problematica. Din cauza sensibilitatii la frig, lamaii trebuie amplasati in casa intr-o zona orientata spre sud sau sud-est.

Lamaiul se adapteaza si la niveluri relativ scazute de lumina, dar daca vreti ca arbustul sa infloreasca si sa faca fructe, atunci asigurati-i cat mai multa lumina. Daca nu puteti plasa arbustul intr-un loc in care sa beneficieze de lumina naturala, folositi o sursa de lumina artificiala. Legat de umiditate, mai ales iarna trebuie sa luati masuri speciale: o tava cu apa asezata in vecinatatea ghiveciului este o idee foarte buna. Stropirea frunzelor nu este foarte efectiva in ceea ce priveste ridicarea gradului de umiditate, dar poate ajuta la indepartarea prafului de pe frunze.

Pamantul. 

Lamaii sunt in general cultivati in climate calde si uscate, iar pamantul in acele zone este arid, nisipos si fin, dar fertil. Ca planta de interior, lamaiul are nevoie de un compost asemanator, dar mult mai fertil. Turba simpla nu este neaparat potrivita pentru ca mentine umezeala si se aduna in jurul radacinilor, asa ca trebuie sa o amestecati cu o parte egala de nisip care sa ajute la drenaj. Nu uitati ca radacinile trebuie sa respire, asa ca e bine sa utilizati si pietricele.

Ghiveciul.

 Dupa cum am mentionat, radacinile lamaiului trebuie sa respire, asa ca ghivecele de plastic sunt contraindicate. Cele mai bune containere sunt, de departe, ghivecele de teracota. Alegeti unul care sa nu fie decorat cu modele pictate, pentru ca acestea inpiedica circulatia aerului. Ghiveciul nu trebuie sa fie foarte mare, pentru ca lamaiului ii place sa stea mai inghesuit; daca ghiveciul este prea mare, pamantul nefolosit de radacini va retine apa si va danuna copacului.

Inainte de a planta lamaiul trebuie sa spalati bine ghiveciul pentru a inlatura pamantul vechi, uscat si evenetualele particule. Un alt pas important este sa scufundati ghiveciul inainte de a-l folosi, timp de 10 minute, in apa curata. Daca nu faceti acest lucru, atunci cand veti uda lamaiul (la fel se intampla cu orice planta) pamantul se va indeparta de peretii ghiveciului pentru ca teracota va absorbi toata apa; data ormatoare cand veti uda, apa se va scurge in zona libera dintre pamant si peretele ghiveciului, fara sa ajunga la radacinile plantei.

Udarea. 

Lamaiul iubeste apa, dar prefera sa fie udat din abundenta la timpul potrivit si apoi lasat pana se usuca putin pamantul. Udati bine arbustul, lasati sa absoarba apa, apoi repetati actiunea 10 minute mai tarziu, astfel ca pamantul sa fie bine imbibat cu apa. Dupa aceasta, nu mai udati pana cand pamantul nu e uscat la suprafata. Nu uitati ca apa de udat trebuie sa fie la temperatura camerei.

Tratarea cu fertilizator.

 Lamaii trebuie tratati cu o substanta fertilizatoare care se amesteca in apa, si care trebuie folosita in perioada de crestere, o data la trei udari. Este recomandat sa aplicati si o substanta care incurajeaza dezvoltarea foliajului, de trei ori pe toata perioada de crestere. In fiecare primavara lamaiul trebuie sa primeasca un "tonic" compus din saruri si minerale esentiale, care pot fi gasite la magazinele de specialitate. Citricele sufera din cand in cand de deficienta de magneziu, care duce la ingalbenirea frunzelor, mai ales a nervurilor.

Daunatorii lămâiului

Se pare ca sunt putini daunatori care ataca lămâiul in conditiile din interior; combaterea lor fiind direct legata de sanatatea plantei.

- Acarienii (micii paienjeni rosii) sunt cei mai enervanti daunatori; le plac plantele uscate si netratate cu substante fertilizatoare, asa ca daca arbustul  e bine udat si "hranit", nu va avea nicio problema.

- puricii de plante.

- afidele, care se aduna in jurul mladitelor si a frunzelor noi.

- rugina frunzelor.

* Pentru păstrarea curată a frunzelor de lămâi se poate efectua din când în când spălarea acestora cu o cârpă înmuiată în bere. Este destul de anevoioasă lucrarea dar pentru plantele nu prea mari se poate face cu plăcere.

Temperatura potrivita.

 Lamaii nu tolereaza inghetul, cand isi pierd toate frunzele - in conditii normale acestea nu cad pentru cativa ani. La temperaturi mai mici de 13 grade C lamaiul intra in repaus. Sunt putine sanse ca un arbust care a inghetat putin sa aiba mult de suferit - ii vor creste iar frunze, desi vor trece chiar si 12 luni pana sa isi reia cursul normal de dezvoltare. Arbustii care au fost atinsi serios de inghet si care nu arata nici un semn de vegetatie timp de 8 saptamani sunt cu siguranta deja morti. Temperatura optima pentru lamai pe perioada de iarna este de 13-18 grade C, dar in timpul verii acestea pot urca si pana la 35 grade C.

Inflorirea. 

Lamaii infloresc de obicei primavara, prin ramurile tinere sau cele mai batrane. Odata ce au aparut fructele mici, sa nu fiti dejamagiti cand veti vedea ca 95% din ele vor cadea fara motiv - este un lucru normal. Un lamai mic, de 90 cm inaltime, poate duce pana la sfarsit numai 3-4 fructe din sezonul trecut si din anul in curs. Unii copaci au in acelasi timp fructe coapte, fructe pe jumatate crescute si/sau noi si flori, pentru ca o lamaie se coace intr-o perioada de 8-18 luni, adica pe mai mult de un sezon.

Daca lamaiul este mare va trebui probabil sa legati ramurile pe un suport, pentru ca sa nu se rupa.

Taierea lamaiului consta numai in scurtarea ramurilor foarte lungi, dezordonate, sau a ramurilor tinere, incurcate. In rest nu necesita taieri speciale de incurajare a infloririi, pentru ca acestea apar in mod normal, la capatul ramurilor. Taiati in asa fel incat ramurile sa fie destul de scurte si puternice pentru a putea tine fructele. De asemene, centrul copacului trebuie sa fie mai putin dens, ca sa patrunda lumina.

Inmultirea:
1 - Prin seminte

Multi oameni se intreaba daca pot cultiva lamaiul folosind metoda de inmultire prin seminte iar raspunsul este ca da, se poate. La lamai, daca semintele sunt proaspete, vor germina mai repede. Dar probabil ca nu veti vrea sa faceti asta dintr-un anumit numar de motive. In primul rand, lamaii cultivati din seminte se maturizeaza greu - cateodata trec 7 sau mai multi ani pana infloresc si fac fructe. In al 2-lea rand, lamaii obtinuti din seminte au multi spini, care pot ajunge si pana la 5 sau mai multi cm lungime. Si in ultimul rand, au ramurile incalcite, si cresc mai inalti decat e nevoie pentru un arbust de interior.

 Daca totusi folositi aceasta metoda procedati in felul urmator : scoateti samanta din fruct, spalati-o bine si plantati-o cat mai curand posibil intr-un ghiveci cu pamant, la 0,5-1 cm. Cu lumina, pamant cald si umezeala, samanta va incolti in sapte zile de la plantare. Pe masura ce creste, aveti grija sa inlaturati ramurile adiacente tulpinii, care cresc sub 20 cm de la nivelul solului. 

2 - Prin altoire

Aceasta este poate cea mai potrivita metoda de inmultire a lamaiului dar trebuie facuta de persoane care se pricep pentru a nu fi dezamagiti de un rezultat nefavorabil.

3 - Prin Butaşi.

Da, lămâiul se poate înmulţi şi prin butaşi şi este o metodă mult mai uşor de realizat de către oricine. Această operaţie se face de obicei primăvara şi constă în alegerea unui lăstar lemnificat lung de 12 - 20 cm recoltat dintr-un lămâi care fructifică deja. Butaşul se pregăteşte prin tăierea la bază sub un mugure şi prin îndepărtarea a 3 - 4 frunze astfel încât prţiunea ce va fi introdusă în pământ să poată emite rădăcini. Pentru plantare se poate folosi până la prinder un ghiveci mic obişnuit ( de preferat din lut ) în care vom pune pământ amestecat cu nisip. Nu trebuie să vă speriaţi dacă după ceva timp frunzele de pe butaş vor cădea. Important este ca butaşul să rămână verde pentru că apoi vor creşte alte frunze. Trebuie avută răbdare pentru că acest fenomen durează chiar şi câteva săptămâni.

     Ca de obicei, pentru mai multe informatii legate de cultivarea lamaiului va recomand sa cititi si sfaturile specialistilor deschizand paginile de  aici  sau de  aici .